Izvorul Tămăduirii

Praznicul se sărbătoreşte anul acesta la 25 aprilie şi este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Nu are dată fixă, celebrându-se în fiecare an în prima vineri după Paşte, în Săptămâna Luminată. Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea oraşului Constantinopol.

La sărbătoarea Izvorul Tămăduirii se sfinţesc apele. Creştinii ortodocşi merg la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. În popor, agheasmei i se mai spune şi „aiasmă“.

După ce preotul sfinţeşte apele şi îi stropeşte pe credincioşi cu agheasmă, apoi, prin unele zone ale ţării,acesta merge pe la casele oamenilor spre a sfinţi fântânile şi casele, în acest fel duhurile rele fiind alungate.

Astfel, s-a reţinut în popor că scopul urmărit prin udarea cu aghiasmă este alungată „arătarea urâtă şi rea“, adică duhul rău. La noi în ţară sunt izvoare tămăduitoare la mănăstirile Ghighiu, Dervent, Horăicioara etc.

Obiceiuri

De Izvorul Tămăduirii, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac şi acum legământul juvenil. El se face în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii trec prin mai multe momente rituale în care zic cu voce tare jurământului, apoi schimbă colaci, o oală sau o strachină cu mâncare, însoţite de lumânări, toate aceastea având o valoare simbolică. Adolescenţii dansează, se îmbrăţişează şi mănâncă alimente ritualice.

Praznicul datează încă din secolul al V-lea şi aminteşte de o minune care s-a petrecut în apropierea Constantinopolului. Se spune că pe când nu era încă împărat, ci ostaş, Maica Domnului i-a arătat lui Leon cel Mare (457-474) locul în care se află un izvor cu apă vindecătoare. Leon a ajutat un orb ca să ajungă la izvor şi, când s-a spălat cu apa, acestuia i-a revenit vederea. După ce a ajuns împărat el a construit în acel loc o biserică.

În Istanbul există Biserica Izvorul Tămăduirii în care credincioşii ortodocşi merg să se închine. Construcţia datează din secolul al XIX-lea însă la subsolul se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există şi astăzi izvorul cu apă tămăduitoare.

TEXT: Maria Belu