Turtă dulce

Ştiai că până în secolul al XV-lea, prin turtă dulce se înţelegea doar conservarea în sine a ghimbirului? S-a descoperit atunci că ghimbirul poate fi conservat sub formă de prăjiturele şi de fursecuri. Turta dulce a fost făcută prima dată în Europa de călugării catolici, pentru diferite ocazii: sărbători şi festivaluri. Două sute de ani mai târziu, lângă ghimbir au mai adăugat pesmeţi şi astfel a rezultat turta dulce, aproape de ceea ce cunoaştem astăzi. În Evul Mediu, domniţele pregăteau turtă dulce pentru cavalerii lor preferaţi, desertul având forme diferite, cu felurite înţelesuri. De exemplu, forma de inimă era pentru alungarea răului, iar în secolul al XVI-lea Regina Elisabeta I şi-a servit invitaţii cu turtă dulce în forme ce semănau cu fizionomia fiecărui invitat.

Mulţumim Sofiei Surtea din localitatea Pleşcuţa judeţul Arad pentru această reţetă.

Ingrediente

Pentru aluat 3 căni făină 5 linguri zahăr 6 linguri miere 1 ou 2 gălbenuşuri 150 g unt praf de copt scorţişoară

1 cană zahăr

3 albuşuri

2 pliculeţe zahăr vanilat

4 linguri zeamă lămâie

Mod de preparare

Mixezi cele două gălbenuşuri şi oul întreg, apoi adaugi zahărul, mierea, untul topit, făina, praful de copt şi scorţişoara. Frămânţi un aluat pe care-l laşi la rece aproximativ o oră. Presari blatul de lucru cu făină şi întinzi aluatul, apoi tai diferite forme şi le coci într-o tavă în care ai întins hârtie de copt. Le ţii 20 de minute, le scoţi şi le laşi la răcit. Pentru glazură, baţi albuşurile cu zahărul, zahărul vanilat şi zeama de lămâie. Dezlipeşti formele de turtă dulce de pe hârtie, le introduci în glazură şi le laşi la uscat.