Cu ce se deosebesc diferitele tipuri de orez şi în ce preparate pot fi folosite

Este o cereală cu un conţinut redus de grăsimi, bogată în proteine, fiind o sursă de de vitamine din complexul B şi minerale, precum magneziu şi cupru. Este considerată o alternativă mai sănătoasă la paste şi cartofi. În funcţie de soiul folosit, dintr-o cană de orez crud se obţin 1-2 căni de orez fiert.

Orezul Basmati nu se lipeşte

„Regele orezului“ are boabele lungi şi foarte subţiri. Pentru a fi preparat corect, este bine să fie spălat înainte de a fi gătit, pentru a înlătura urmele de amidon rămase după prelucrare. Poate fi servit în salate sau împreună cu legume, drept garnitură. Se găteşte mai uşor decâte alte tipuri de orez, iar boabele nu se lipesc între ele după ce sunt fierte.

Orezul sălbatic, bogat în proteine

Este o rudă mai îndepărtată a orezului alb, fiind considerat ca făcând parte mai degrabă din categoria ierburilor acvatice. Bobul este lung şi de culoare mai închisă şi conţine mai multe proteine decât orezul alb. Este recomandat în curele de slăbit, în combinaţie cu orez alb.

Orezul cu bob rotund, în umpluturi

Acest tip de orez conţine mult amidon. Când este preparat, reţine multă apă şi din acest motiv boabele devin lipicioase şi se înmoaie. Este folosit în special pentru budinci sau umpluturi cu carne.

Orezul cu bob lung, bun în sosuri

Se aseamănă cu orezul Basmati, bobul fiind lung, dar nu la fel de subţire. După ce sunt preparate, boabele se înmoaie, fără însă a se lipi unele de altele. Trebuie spălat înainte de a fi gătit şi este recomandat pentru pilaf sau preparate cu sos.

Orez cu bob mediu, pentru risotto

Are o consistenţă uşor gumată atunci când este gătit, deoarece reţine mai multă apă decât orezul cu bob lung. Cele mai cunoscute soiuri sunt Arborio sau Valencia, din care se prepară risotto sau paella. Bobul este oval sau uşor rotund, iar pentru a deveni cremos, este recomandat să adaugi treptat lichid peste el în timpul fierberii.