Drumul sării în bucate

Cu mii de ani în urmă, sarea avea o valoare atât de mare încât nicio persoană nu îşi permitea să facă risipă. Aşa s-a născut şi zicala „dacă verşi sare, te cerţi cu cineva”. În zilele noastre , a devenit nelipsită din orice bucătărie.

Există mai multe tipuri de sare (clorură de sodiu), de la cea marină, obţinută prin evaporarea apei de mare, la cea grunjoasă, numai bună pentru prepararea mâncărurilor, până la sarea de masă, care conţine sodiu în proporţie de peste 95%. Un om trebuie să consume aproximativ patru-cinci grame de sare în fiecare zi.

Har al pâmântului

Egiptenii au fost primii care au folosit-o în alimentaţie, în urmă cu cinci milenii, pentru conservarea alimentelor. Apoi a venit rândul grecilor să-i descopere aceste proprietăţi. Ei o foloseau pentru prepararea gustosului peşte sărat. Şi dacii au descoperit beneficiile sării în bucătărie, căci o utilizau pentru prepararea brânzeturilor. Cei care au acordat însă o importanţă deosebită sării au fost romanii. Spuneau despre aceasta că este un “har al pâmântului”.

Locuitorii Imperiului Roman au fost cei care au început să folosească sarea la prepararea salatelor. Tot în acea vreme soldaţii primeau, în afară de soldă, şi o alocaţie pentru sare, numită salarium. Cuvântul salariu este derivat din latinescul salarium.

Semn al ospitalităţii

De-a lungul istoriei, sarea a fost apreciată pentru proprietăţile ei de medicament. Un vechi tratat medical chinez scris cu mai bine de 4.700 de ani în urmă menţiona 40 de tipuri de sare cu beneficii asupra sănătăţii. În unele regiuni din Africa, în Tibet, dar şi în Mongolia sarea a fost folosită drept monedă de schimb, până la începutul secolului trecut. De exemplu, în unele triburi africane mirii îşi cumpărau miresele cu 13 castroane de sare.

În unele ţări ale lumii, printre care şi România, se păstrează un obicei, vechi de peste 2.000 de ani, ca musafirii să fie întâmpinaţi cu pâine şi cu sare. Este un semn al ospitalităţii şi al prieteniei.

TEXT: Georgiana Rache FOTO: Shutterstock