Grătarul, de la focurile străvechi la petrecerile moderne: tradiții și gusturi din jurul lumii

Nu este un secret faptul că grătarul este un motiv de petrecere pentru români. Însă, ai fost vreodată curios care sunt obiceiurile și ce se mănâncă la grătar în alte țări? 

De-a lungul timpului, prepararea cărnii pe foc deschis a devenit nu doar o tehnică de gătit, ci și o tradiție. De la străvechile focuri de tabără până la evenimentele sociale moderne, grătarul a adunat oamenii laolaltă, creând o experiență ce îmbină savoarea cu comunitatea.

Dacă în România asociem grătarul cu mititei, frigărui și bere rece, în alte colțuri ale lumii aceste întâlniri au alte nuanțe, condimente și obiceiuri specifice.

Grătarul în Statele Unite ale Americii

Când spui America, inevitabil te gândești la imaginea clasică a grătarului în curte. Americanii transformă grătarul într-o adevărată tradiție de familie și prietenie. De Ziua Independenței Statelor Unite ale Americii, de Ziua Recunoștinței sau chiar în weekendurile obișnuite, mesele lor se încarcă cu burgeri suculenți, hot dogi, coaste de porc marinate și porumb copt. Atmosfera este relaxată, iar locul preferat este, de cele mai multe ori, propria curte.

Alegerea unui grătar pentru grădină în stil american nu înseamnă doar o metodă de gătit, ci și un mod de a recrea spiritul lor convivial. În jurul focului, oamenii povestesc, râd și se bucură de timpul liber. În plus, un grătar grădină aduce acea notă autentică, pentru că permite să prepari mai multe feluri simultan, exact cum fac americanii.

Totodată, grătarul american este și despre sosuri: de la clasicul barbecue dulce-picant la rețete regionale, precum sosul cu muștar din Carolina de Sud. Aceste variații arată cât de diversă poate fi o simplă friptură. Tocmai de aceea, dacă îți dorești o experiență completă, un grătar grădină poate fi cheia pentru a recrea această tradiție culinară la tine acasă. În fond, pentru americani, grătarul nu este doar mâncare, ci o declarație de stil de viață.

În plus, atunci când alegi un grătar grădină câștigi mai mult decât gusturi bune, câștigi libertatea de a găti afară, împreună cu prietenii, ca într-un colț de suburbie americană, unde grătarul este aproape un ritual cultural

Grătarul în Filipine

În Filipine, grătarul poartă denumirea de „inihaw” și este extrem de popular, atât pe străzile aglomerate, cât și în evenimentele de familie. Spre deosebire de stilul american, aici preparatele se axează pe frigărui cu carne de porc, pui sau pește, adesea marinate într-un amestec dulceag de sos de soia, usturoi și calamansi: o varietate locală de citrice.

Grătarul filipinez are o puternică dimensiune socială. Oamenii se adună pe plajă, în curți sau chiar în fața casei, unde improvizează grătare simple din metal sau cărbuni. Atmosfera este mai degrabă rustică, dar extrem de colorată și aromată. În plus, nu lipsesc sosurile picante și orezul servit ca garnitură. Dacă americanii pun accent pe dimensiunea „festivă”, filipinezii transformă grătarul într-un moment de comunitate, autentic și savuros.

Grătarul în Suedia

În nordul Europei, grătarul are o altă conotație. Suedezii profită de fiecare rază de soare și de fiecare weekend cald pentru a organiza „grilla”. Chiar dacă verile sunt scurte, plăcerea de a găti în aer liber este una uriașă. Spre deosebire de alte culturi, suedezii preferă simplitatea: carne de vită, cârnați, pește proaspăt și legume, totul pregătit rapid și servit cu pâine sau cartofi.

Un element interesant este că grătarul în Suedia nu este limitat doar la grădini. Suedezii au cultura „allemansrätten”, adică dreptul de a te bucura de natură oriunde, ceea ce înseamnă că poți face grătar chiar și în păduri, lângă lacuri sau pe câmpii, atâta timp cât respecți regulile de siguranță. Astfel, grătarul devine o experiență în armonie cu natura, o pauză din cotidian pentru a savura gusturi simple, dar intense.

Astfel, grătarul se dovedește a fi un limbaj universal al bucuriei și convivialității. Fiecare cultură aduce propriul său stil, propriile condimente și propria atmosferă. Istoria acestuia ne arată că, indiferent unde ne aflăm, focul, carnea și prietenii creează împreună o tradiție ce nu se stinge niciodată.