Hrana vie a călugărilor, pâinea pustnicească
Denumirea de pâine pustnicească provine de la cei care o consumau încă din timpuri străvechi, şi anume pustnicii. Este cunoscută şi sub numele de „pâine harică“ şi are o serie de beneficii asupra sănătăţii, printre care proprietăţi de detoxificare. Este un remediu şi pentru cei cu probleme psihice.
Pâine fără foc
Părintele Ghelasie de la Frăsinei iubea acest tip de pâine necoaptă, care-i ajuta pe călugări să fie sănătoşi şi plini de energie. Părintele spunea că această pâine „are toată hrana“.
Regimul de viaţă sănătos al oamenilor bisericii consta încă de demult în pâine pusnicească alături de consumul de cereale, legume şi fructe. Se mergea pe ideea că totul ţine de curăţarea colonului, iar cerealele (ovăzul, secara, porumbul, orzul, hrisca şi meiul) erau cheia sănătăţii.
Pentru cei evlavioşi care trăiau în pustie şi nu găseau tot timpul hrană verde şi poame pentru hrană, această pâine „cea de toate zilele“ a fost un adevărat leac pentru trup şi suflet. Unii dintre pusntnicinu aveau un loc fix unde să stea fiind pelerini, aşadar nu aveau unde să gătească.
Ca orice aliment nou, pâinea pustnicească trebuie introdusă treptat în organism pentru a vedea dacă stomacul îl suportă şi dacă nu ai vreo alegie la acel produs.
„Sfantul Antonie cel Mare mânca o astfel de pâine şi a trăit peste o sută de ani. Mulţi pustnici, ajungând sa folosească painea coaptă, s-au imbolnavit, făcând carenţe de hrănire. Această pâine aduce o ameliorare îndeosebi în bolile psihice şi în potolirea patimilor,“ mărturisea isihastul Ghelasie.