O discuţie de poveste cu Grigore Leşe!

În ajun de sărbătoare, avem un invitat special: Grigore Leşe. Artist în toată puterea cuvântului, el ştie să transmită emoţia. Iar satul şi datinile de Crăciun prind încet viaţă în povestea pe care o depănăm împreună.

Între emisiuni de televiziune şi de radio Grigore Leşe şi-a făcut timp să ne vedem. Ne-am dat întâlnire într-o zi frumoasă, într-un restaurant din centrul Capitalei. În timp ce-l aşteptam m-a sunat: "Maria, taximetristul nu ştie unde vine restaurantul şi nici strada n-o ştie!"; Era nervos! L-am aşteptat în stradă, timidă şi copleşită de o vină care nu era a mea.

Datini şi… gastronomie

În faţa unei cafele cu îndulcitor şi-a unui pahar cu apă am început să discutăm. L-am întrebat dacă găteşte. "La noi acasă gătea mama, nu tata. Cum să facă tata mâncare? La coasă să meargă mama? Era o rânduială care era respectată!" îmi răspunde scurt! Îndrăznesc o întrebare legată de Crăciun şi de datini. Îl văd cum se transformă sub ochii mei. Toate dispar din jurul lui şi, blând, îşi începe povestea.

"Maria, sunt doar câteva sărbători importante peste an: Crăciunul, Paştele şi Rusaliile. În jurul lor se învârt celelalte sărbători. Ce înseamnă ele? Timp bun, loc curat şi suflet primenit, adică să fim în rânduială, iar de sărbători să tragem acasă! Când eram copil mergeam la colindat, iar condiţia ca să fii în ceată era să ai glas şi să ştii colinda. Pentru că ea înseamnă rotire: să mă duc, să mă întorc, să retrăiesc calea. Noi, când colindăm, purificăm locul, pentru că prin colinde se reînnoieşte timpul, ele deschid spaţiul sacru. Era un adevărat ritual de cântece şi de dansuri în cinstea timpului. Nu colindam pentru bani. Era altă rânduială, noi primeam colaci, pentru că el, colacul, stabileşte legătura între zei şi oameni. În Maramureş i se zice Stolnic, iar în alte locuri i se spune pâinea anului. Mama punea colacul în mijlocul mesei, iar la masă se aşeza toată familia: tata era în capul mesei, iar mama avea grijă, cu multe zile înainte, ca masa să fie plină cu daruri şi pentru vii şi pentru morţi"

Chită (pâine) făcută în cuptor mâncam numai de sărbători, în rest numai mălai, iar prăjituri numai la "Crăciun şi Paşte";, îmi spune distinsul meu interlocutor. Alte vremuri, îi ascult povestea, iar amărăciunea din glasul lui parcă devine tot mai adâncă.

"Acum, din păcate, masa tradiţională nu mai are însemnătatea ritualică de odinioară nici măcar la sat, iar rânduiala servirii bucatelor s-a desacralizat şi-a pierdut din sfinţenie. Fiecare face ce vrea şi sunt oameni care smintesc lucrurile".

Reţetă păstrăv la grătar

Încerc să schimb vorba şi-l întreb ce-i place să mănânce? Peşte, îi place să pescuiască şi apoi să-l frigă acolo, pe malul lacului. Atât, doar fript cu sare şi piper, iar lângă el câteva legume. Păstrăvul, după ce l-ai curăţat de măruntaie, îl dai cu sare şi piper, apoi îl frigi, câteva minute pe o parte şi pe cealaltă. Dacă vrei, îi pui la mijloc şi câteva feliuţe de lămâie. Lângă peşte poţi aşeza şi câteva legume fripte, tot pe grătar. Vinete, roşii, ardei, dovlecei şi ce mai ai la îndemână.

Text: Maria Belu

Foto: Sorin Stana

Mulţumim pentru ospitalitate restaurantului Grinzi, din Bucureşti