Povestea unui preparat de mii de ani: mămăliga
Mămăligă la români sau polenta la italieni şi mexicani, acest preparat a cucerit de-a lungul timpului popoare din diverse colţuri ale lumii, fiind adaptat gusturilor locale. Cui nu-i plac sarmalele aburinde sau peştele cald alături de o porţie de mămăligă? Pâinea de porumb, cum i se mai spune acestui preparat, a fost apreciată încă de pe vremea dacilor şi a romanilor, deşi ingredientele nu erau asemănătoare cu cele cunoscute astăzi.
De la mei la mălai
Un ingredient de bază în alimentaţia zilnică a romanilor erau cerealele. Ei prăjeau boabele pe plită, le măcinau şi le fierbeau în apă până fie obţineau un terci, fie o formă mai solidă, cu o consistenţă asemănătoare mămăligii. Ea era un substitut al pâinii, puţin cunoscută în acele vremuri. Se prepara din mei, speltă (un sortiment de grâu), făină de năut sau fasole boabe măcinată. Terciul a depăşit graniţele Italiei în timpul cuceririlor romane, fiind un preparat preferat de legionari. Astfel a ajuns să fie întâlnit în tot mai multe bucătării europene. De-abia în secolul al XVI-lea, în timpul Marilor Descoperiri Geografice, exploratorul Hernán Cortés a adus porumbul în Europa din America de Sud, unde era nelipsit din meniul mayaşilor şi al olmecilor (civilizaţia antică pre-columbiană). La început, a fost cultivat în Spania, însă, încet-încet, s-a răspândit în întreaga Europă.