Reţeta zilei de luni. Supa cu părul zânelor (reţeta lui Radu Anton Roman)
Pe Radu Anton Roman l-am văzut, cel mai adesea, gătind la... televizor. Ca mai toată lumea, de altfel. Dar de câteva ori mi-a fost dat să-i fiu în preajmă pe când gătea, învăluindu-şi gesturile largi în vorbe de poveste. Când era musafir, la masa altora, avea ritualul lui. Mai întâi adulmeca, încercând din împletirea de arome să afle reţetele aduse la masă. După ce se lămurea, cu mirosul, începea să-ţi pună întrebări. Dar asta cum se face, da' ailaltă din ce-i, da' de ce nu s-ar putea şi altminteri...
Până să termine cu tine, în mintea lui reţeta ta se desfăcea ca un joc de lego şi apoi recompunea, dându-i „plus-valoarea” poveştii, pentru oamenii de dincolo de sticlă, care-i sorbeau cuvintele, ca supa din lingură. Se fac, ia, acuş-acuş, 10 ani de când îl tot pomenim şi el nu ne mai întoarce vorba. Dar ne-a lăsat un şuvoi de cuvinte în care să ne îmbăiem, când ni se face dor de el. Cum e şi această reţetă cu poveste - reţetă de poveste: Supa cu părul zânelor, cuprinsă în al său masiv tom „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”.
„Dacă tuşa Antonica se apuca de făcut laşte subţiri ca firul de păr şi prindea ură pe vreo găină, că-i prea grasă şi n-o mai nimereşte cocoşul, însemna că vin rugile şi încep basmele. Deşi veneam doar seara târziu acasă, şi încă de la un hram, fiind în mod corespunzător sătui şi obosiţi, nu ne culcam fără pâlpâirea unui blid cu supă limpede şi feerică (d'apăi cum?!), visând la alte lumi fermecate.
Ai trebuinţă, deci, de: 1 găină de curte, 1 ceapă mare, 2 morcovi, 1 păstârnac, sare, 1 ceaşcă mare de făină, 1-2 ouă, pătrunjel verde.