Originar din Africa, cultivat masiv în Indonezia şi Malaezia, este un ulei de bucătarie vegetal, provenit din pulpa roşie a fructului de palmier. Deşi are numeroase întrebuinţări atât în industria alimentară cât şi în cea cosmetică, rolul şi beneficiile sale sunt controversate.

Pentru că are în compoziţie acizi graşi saturaţi (în procent de 50%), uleiul de palmier este semi-lichid şi este rezistent la procesele oxidative, deci nu râncezeşte uşor. Nu se degradează uşor în timpul gătirii (prăjirii). În stare brută, are culoare roşiatică, graţie conţinutului său mare de carotenoizi, precursori ai vitaminei A - de 5-20 de ori mai mare ca alte uleiuri vegetale şi de 4-5 ori mai mare ca în morcovi. Şi concentraţia de vitamina E e mare, dar scade la jumătate în timpul gătirii. De asemenea, uleiul brut mai oferă cantităţi impresionante de antioxidanţi. Nu e de mirare, deci, că populaţiile africane defavorizate consumă cantităţi mari de ulei de palmier brut, bogat în substanţe nutritive. În compoziţia produselor de patiserie şi ale alimentelor preambalate din comerţ se foloseşte ulei de palmier rafinat, pentru a înlocui alte materii grase vegetale, mai periculoase pentru sănătate.

Sănătos sau nesănătos?

În afară de elementele nutriţionale benefice, uleiul de palmier oferă din belşug şi acizi graşi saturaţi. Şi, se ştie, consumul excesiv de acizi graşi saturaţi este asociat riscului crescut de maladii cardiovasculare. Acidul palmitic – un acid gras saturat furnizat de uleiul de palmier  - are drept efect în organism atât creşterea concentraţiei de colesterol rău LDL, cât şi de colesterol bun HDL. Ce impact are asta asupra sănătăţii consumatorilor? Nu s-au făcut multe studii pe acestă temă, însă cele mai recente cercetări atrag atenţia asupra efectului negativ al uleiului de palmier folosit în procesul de gătire (la prăjire). Tot cercetările arată însă că un efect negativ mai mare decât uleiul de palmier îl au uleiurile vegetale parţial hidrogenate, de tip margarină, pe care acesta le înlocuieşte în produsele din comerţ. Uleiurile parţial hidrogenate au în compoziţie acizi graşi trans, cu impact negativ asupra sănătăţii.

Bine de ştiut!

Uleiul de rapiţă şi cel de măsline oferă doar acizi graşi nesaturaţi, care nu au un impact negativ asupra sănătăţii.

Avantajele sale

Uleiul de palmier este extrem de folosit în industria alimentară. Nu are gust şi nici miros, prin urmare acesta nu modifică aroma alimentelor atunci când este folosit la gătit. Datorită punctului de ardere (de fum) înalt, la prăjire nu se înegreşte. Rezistă foarte bine la gătit, spre deosebire de alte uleiuri, un studiu ştiinţific arătând că produce cea mai mică concentraţie de  acroleină - substanţă periculoasă care apare prin degradarea termică a uleiurilor. Totodată, se poate conserva un timp îndelungat, alimentele în compoziţia cărora este folosit având termene mai lungi de valabilitate.

Folosit pe scară largă

Aproape 80 % din producţia uleiului de palmier este utilizată în industria alimentară. Deşi pe etichete figurează uneori sub denumirea simplă de ulei vegetal, uleiul de palmier intră în compoziţia unui număr mare de produse. Este de asemenea bun pentru panificaţie şi folosit în aproape 50 % din alimentele procesate industrial, precum dulciurile, cerealele, laptele praf sau chipsurile, datorită capacităţii sale de a omogeniza foarte bine ingredientele. În industria cosmetică este folosit datorită conţinutului mare de vitamina A, E şi antioxidanţi. Este un bun remediu şi pentru pielea iritată, sensibilă sau inflamată şi poate îmbunătăţi structura unghiilor sau a firului de păr, intrând în compoziţia multor creme, săpunuri şi loţiuni.

O utilizare controversată

În ultimul timp s-au ridicat numeroase întrebări cu privire la impactul  uleiului de palmier asupra sănătăţii, fiind încă efectuate studii în acest sens. Specialiştii recomandă ca acesta să fie folosit în varianta sa crudă şi nu procesată, pentru a beneficia de toate proprietăţile sale nutritive. Procesul de rafinare la care este supus duce la pierderea unei cantităţi însemnate de vitamine, precum şi a carotenoidelor. Prin urmare, uleiul de palmier nu reprezintă un potenţial factor de ameninţare pentru sănătate, însă transformările prin care trece îi pot altera calitatea. Îngrijorează şi prezenţa uleiului de palmier în laptele praf pentru bebeluşi. E adevărat că micuţii au nevoie de acizi graşi saturaţi în dieta lor, însă absorbţia celor proveniţi din uleiul de palmier nu este similară cu absorbţia acizilor graşi saturaţi din laptele matern. O analiză recentă asupra impactului acestui tip de ulei asupra nivelului de colesterol arată că uleiul de palmier are un efect similar grăsimilor animale.  Şi că, până la urmă, contează şi în ce cantitate îl consumi.

Loading...