Brânzeturile sunt produse în lume în mii de variante, care de care mai aromate şi mai cremoase. Fiecare are o istorie interesantă, în armonie cu gustul lor unic, inconfudabil.

Roquefort – brânza cu mucegai

Produsă în Franţa – care-şi dispută, îmrepună cu Elveţia şi Olanda, titulatură de „ţară a brânzeturilor“ - , este una din cele mai cunoscute brânzeturi pe plan mondial. Este făcută din lapte crud de oaie şi lăsată să se matureze în grote. Se spune că apariţia ei se datorează unui cioban îndrăgostit, care şi-a uitat într-o zi mâncarea – brânza de oaie şi pâinea – într-o peşteră. După un timp, când s-a întors să-şi recupereze bunurile, şi-a găsit brânza „atacată“ de acel  Penicillium roqueforti, mucegaiul care dă savoare lactatelor din zonă.

Telemeaua, veche de când lumea

Este un termen generic pentru brânzeturile autohtone nefermentate şi ţinute în saramură, obţinute din lapte de oaie, de vacă, de capră şi de bivoliţă. Cunoscută, în vechime, sub numele de „brânză albă“, mulţi specialişti o consideră o variantă locală a brânzei Feta greceşti – lucru contestat de cei care susţin că este unul din cele mai vechi tipuri de brânzeturi din lume, produsă de varii populaţii. Astăzi, telemeaua de Covurlui, din lapte de capră cu negrilică, de Sibiu, de Vaideeni, atât de apreciate pe plan naţional, au şanse să fie recunoscute ca produse tradiţionale româneşti, la nivel european.

Edam – ingredientul descoperirilor geografice

Olandezii o exportă în cantităţi mari, fiind apreciată pentru textura ei elastică, untoasă,  precum şi pentru notele specifice, dulcege. Este uşor de recunoscut, datorită formei aproape rotundă şi parafinei colorate – de obicei roşie – care o acoperă, pentru a indica gradul de maturare. Este produsă din lapte de vacă pasteurizat. Numele îi vine de la oraşul de origine, şi a devenit populară în perioada marilor descoperiri geografice, fiindcă rezista bine pe durata călătoriilor îndelungate pe mare.

Caşcavalul cât roata carului

Se obţine din lapte de oaie sau de vacă, este opărit în apă fierbinte, frământat, pus în forme, lăsat în saramură, scurs şi maturat. Roţile de caşcaval tradiţionale aveau peste 3 kilograme şi puteau fi păstrate mult timp. Există controverse mari privind denumirea, unii spunând că vine din italiană (caciocavallo), alţii, din turcă, arabă sau albaneză. Cert e că producerea acestui tip de brânză se făcea din vechime, în cele mai variate zone ale lumii. Documente româneşti, datând din vremea lui Vlaicu Vodă, consemnează producţia autohtonă de caşcaval. La noi cele mai apreciate sunt cele de Dobrogea, de Teleorman, de Penteleu, cel de Brădet, precum şi cel  de Vrancea, care e afumat.

Mozzarella, ingredientul-minune din pizza

În mod tradiţional, această foarte populară brânză italiană se face din lapte de bivoliţă, şi poartă denumirea de Mozzarella din Bufala Campana. Există însă şi varianta din lapte de vacă, mai accesibilă ca preţ şi numai bună de adăugat în pizza sau în paste, precum şi varianta afumată. Tot din întâmplare, se zice, ar fi apărut şi acest tip de lactat: o bucată de caş ar fi căzut în apă fierbinte, iar când a fost scoasă, a fost frământată şi tăiată – „mozzare“ înseamnă a tăia.

Deşi brânzeturile franţuzeşti sunt printre cele mai cunoscute, Statele Unite sunt cel mai mare producător mondial de brânză. Cel mai mare exportator este Germania, în timp ce grecii sunt cei mai mari consumatori de brânzeturi, cu o medie anuală de 30 kg pe locuitor.

Loading...