O scurtă istorie a chiftelelor

Preparate din carne tocată, la care se adaugă pesmet, ceapă, ouă, legume şi condimente, chiftelele sunt o mâncare internaţională, asezonată pe gustul fiecărui popor. Chiftelele sunt prăjite în ulei, coapte sau fierte în diverse sosuri.

Asiatice sau arabe?

Atât chinezii, cât şi arabii susţin că ei au fost cei care au preparat pentru prima dată delicioasele chiftele. Chinezii spun că chiftelele provin din bucătăria Shadong, una din cele 8 bucătării bucătării tradiţionale. Istoria lor începe în Asia în timpul dinastiei Qin, cu 207 ani înainte de naşterea lui Hristos.

Pe de altă parte, arabii spun că reţeta de chiftele se află în primele cărţi de bucate arabe, fiind preparate din carne de miel tocată. Primele chiftele aveau mărimea unor portocale, erau unse cu gălbenuş şi, uneori, presărate cu şofran. Şi în cartea de bucate Apiscius, cu reţete din vechiul Imperiu Roman, apare o reţetă de chiftele.

Ingrediente, în funcţie de ţară

 În Europa, chiftelele sunt un preparat întâlnit aproape în toate bucătăriile, însă reţeta şi numele lor diferă de la o regiune la alta. De exemplu, în Albania ele se numesc „qofte të fërguara„ şi au în compoziţie brânza feta. În Belgia, ele se numesc „ballekes sau bouletten„ şi se prepară dintr-un amestec de carne tocată de vită sau de porc, la care se adaugă ceapă feliată şi legume tocate. Croaţii le numesc „polpete„ şi sunt foarte populare în regiunea Dalmaţiei. Sunt făcute din amestec de carne de vită şi porc şi se servesc cu orez, piure de cartofi sau cu sos de roşii. În bucătăria finlandeză, chiftelele se cheamă  „lihapullat„, adică găluşte din carne„, şi se fac din carne de vită, de porc sau de ren, la care se adaugă pesmet înmuiat în lapte, supă de legume şi ceapă tocată. În Germania, „frikadellele„ se prepară cu hering afumat sau anghinare şi se servesc cu sos de capere. Grecii preferă chiftelele mai aromate şi pun în ele ceapă, pătrunjel şi frunze de mentă, în timp ce turcii adaugă în compoziţia lor şi orez.

Condimentate în Asia

Dacă în Europa gustul de carne este cel mai puternic, asiaticii aleg să le adauge condimente din belşug sau să le facă doar din legume. Iranienii preferă să le facă precum o tocăniţă şi să le servească cu pâine sau orez. Ei adaugă ierburi aromate, ouă fierte şi fructe uscate. Chifteluţele chinezeşti sunt din carne de porc condimentată cu sos de soia, se fierb sau se prăjesc. În Indonezia se servesc într-o supă cu tăiţei, brânză tofu şi ouă fierte.