Optimist, plin de viaţă şi un partener de discuţie care ştie cum să-ţi înveselească ziua încă de la primele cuvinte pe care ţi le adresează. Este greu să îl descrii pe chef Samuel în doar câteva rânduri. Spune că îi place adrenalina şi că bucătăria este viaţa lui, mai ales că petrece acolo între 12 şi 16 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Samuel Le Torriellec face parte din juriul emisiunii „MasterChef“ România şi de-abia aşteaptă să le împărtăşească zecilor de concurenţi din experienţa sa.

Ne-am întâlnit într-o dimineaţă însorită şi rece de ianuarie, la restaurantul L’Atelier, din Hotelul Epoque din Bucureşti, situat în apropiere de parcul Cişmigiu, acolo unde găteşte pentru clienţii români şi nu numai. Dialogul nostru a început într-o notă veselă, iar chef Samuel m-a întrebat pe un ton glumeţ, înainte de toate, dacă prefer să îmi răspundă în engleză, română, franceză sau... chineză.

Pentru mine, bucătăria este altceva: este viaţa mea. Dacă nu gătesc două sau trei zile, sunt foarte supărat. Simt nevoia să gătesc. Acum un an, am plecat 2 săptămâni în vacanţă, în insula Mauritius, şi după 4 zile, am vorbit cu patronul hotelului şi m-a lăsat să fac mâncare în bucătăria de acolo, de două ori“, îşi aminteşte simpaticul meu interlocutor.

Visul lui a fost să fie măcelar

Chef Samuel Le Torriellec şi-a dat seama de la o vârstă fragedă că vrea să fie bucătar însă, la un moment dat, şi-a dorit să devină măcelar. Mi-a mărturisit, tot într-o notă plină de umor, că meseria aceasta i se părea un lucru impresionant, mai ales că venea la pachet cu câteva beneficii. „Mi-am dat seama, pe la 16 ani, că vreau să fiu bucătar, doar că înainte de asta mi-am dorit să fiu măcelar. Tot timpul, o însoţeam pe mama când mergea la măcelărie şi vedeam, adolescent fiind, că măcelarul era un tip foarte mare şi că avea o maşină de firmă în faţa magazinului. Aşa că i-am spus mamei: «Eu asta vreau să fiu, cu maşină cu tot!». Am 42 de ani şi maşină nu am nici acum“, îmi povesteşte întâmplarea ca pe o anecdotă şi completează: „Fie că eşti măcelar, brutar sau cofetar, să lucrezi cu mâinile este un job incredibil!“.

Competiţie culinară

Am vrut să aflu în special ce părere are despre participanţii de la „MasterChef“, mai ales că filmările emisiunii au început deja, iar prima ediţie a fost difuzată pe 13 februarie. „Prima dată când am filmat pot spune că nu a fost deloc dificil pentru mine. Ce apreciez eu la «MasterChef» este că toţi concurenţii sunt bucătari amatori şi au intrat în competiţie ca să înveţe ceva şi pentru că le place foarte mult gastronomia. Cred că jumătate dintre ei au considerat filmările foarte dificile, din cauză că se lucrează foarte mult sub stres, iar noi nu suntem aici ca la un simplu job. Trebuie să vorbim cu ei şi să îi învăţăm foarte multe într-un timp scurt“, continuă el.

Îmi spune că emisiunea este o experienţă foarte frumoasă pentru el şi că s-a împrietenit în timpul filmărilor atât cu participanţii, cât şi cu ceilalţi juraţi, precum şi cu prezentatorul. Curiozitatea mă împinge din nou şi vreau să îmi spună ce fel de jurat este. „Dintre toţi, cred că eu sunt un pic mai dur, pentru că mă ocup de partea tehnică. Sunt foarte intransigent cu concurenţii, la fel cum sunt şi în bucătăria restaurantului. Dacă cineva vine şi îmi zice că a gătit un muşchi de vită cu sos de gorgonzola, cu garnitură de piure cu unt, eu exact acel lucru vreau să-l gust, nu vreau altceva!“, subliniază chef Samuel.

Discuţia ajunge, inevitabil, în direcţia marelui premiu, aşa că l-am întrebat ce ar trebui să facă cei mai buni concurenţi ca să impresioneze juriul şi să plece acasă cu trofeul. „După părerea mea, cel mai important este să îi asculte tot timpul pe juraţi şi să dobândească cât mai multe cunoştinţe. Noi trei, adică Răzvan Exarhu, Liviu Popescu şi cu mine, avem poate chiar 60 de ani de experienţă acumulată, dacă o adunăm. Pentru participanţi contează foarte mult să câştige experienţă în aceste câteva luni de concurs! Eu cred că sunt norocoşi că se află la «MasterChef» şi au ocazia să înveţe de la noi, într-un timp scurt, multe noţiuni despre arta culinară“, îmi spune cheful.

Adoră peştele

Pentru Chef Samuel, tatuajele sunt o parte integrantă din viaţa lui şi fiecare dintre ele, şi are destule, reprezintă un moment important. Îmi arată că pe un braţ are tatuat un peşte, iar dincolo de semnificaţia acestuia, îmi mărturiseşte că, pentru el, gătitul acestui tip de carne este precum mersul pe bicicletă. „Când prepar peşte, nu am nevoie de timp de gândire. Este foarte simplu. Am lucrat aproape 70% din cariera mea gătind doar asta“, recunoaşte chef Samuel. L-am întrebat, spre final, ce mâncare face atunci când îi este dor de ţara lui şi la ce trucuri recurge pentru a domoli acest sentiment.

Ca să fiu sincer, cred că acum sunt în proporţie de 60-70% român. Mă simt mai mult român decât francez. Dacă mă gândesc la ţara mea, cel mai mult îmi este dor de fructele de mare. Eu provin dintr-o familie de pescari, iar langustele, stridiile, fructele de mare, în general, îmi lipsesc cel mai mult. La noi, în zona aceea, sunt foarte gustoase“, îmi spune cu mândrie în glas, amintindu-şi de locurile în care a crescut. Îl întreb dacă ar vrea să se întoarcă la un moment dat acasă, iar răspunsul lui vine prompt: „Nu! De ce? Stau foarte bine aici. În România am tot ce îmi trebuie!“, încheie el.

Reţetă de chef

Vrei o reţetă simplă şi gustoasă? Ai nevoie de o bucată de muşchi de vită de 200 de grame, pe care trebuie să o tai feliuţe. Atenţie, trebuie să fie o carne de calitate, un pic fragedă, de vită românească! Ai nevoie de o ceapă, un ardei gras verde şi unul roşu, tăiaţi julien. Reţineţi că vita, ceapa şi ardeiul trebuie tăiate la fel. Bineînţeles, avem nevoie de sare şi de piper. Mai folosesc şi un pic de sos pesto şi câteva roşii cherry tăiate în patru. Eu fac sosul pesto cu busuioc, cu ulei de măsline, un pic de usturoi, parmezan, dar şi muguri de pin. În primul rând, se pune carnea de vită în tigaia încinsă, cu un pic de ulei. Se condimentează cu sare şi piper. Când vita este colorată, se adaugă ceapa şi se sotează. După 10 secunde, se adaugă ardeii graşi. Le găteşti pe toate, amestecând, 30 de secunde la foc mic, pentru că nu vrei să se ardă. Când totul este al dente, adaugi roşii cherry şi 2 linguri de sos pesto. Mai ţii 10 secunde în tigaie şi apoi e gata. Este foarte gustos şi foarte simplu! Este gata în doar 10 minute.

Text: Florentina Ionescu; Foto: arhiva personală

Citeşte şi: Chef Tufiş: „Fac pâinea cu dragoste şi o servesc cu voie bună şi cu zâmbete“

Chef Ioan Florescu: „Un bucătar bun e un gospodar bun“

Chef Johnny Şuşală: „Îmi place să gătesc simplu şi gustos“

Chef Mihai Irimia: „Poate că nu aranjatul în farfurie e artă culinară, ci bucătarul“

Loading...