Churros, gogoşile cu aer iberic

Sunt specifice Spaniei şi Portugaliei, acolo unde au fost preparate pentru prima dată, dar se gătesc şi în Filipine sau în America de Sud. Sunt delicioase simple, cu zahăr vanilat sau scăldate într-un sos dulce.

În Spania, churros sunt fie foarte subţiri şi, uneori, împletite, fie lungi şi mai groase. Se mănâncă la micul dejun, înmuiate în sos de ciocolată sau sos din lapte condensat.

Din China în Portugalia

Originile acestui desert sunt neclare. Unele teorii susţin că cei care au adus reţeta de churros în Peninsula Iberică au fost navigatorii portughezi. După ce s-au întors din China, în timpul dinastiei Ming, navigatorii au adus şi noi tehnici de gătit, aluatul de churros fiind printre ele. Aluatul a fost preluat şi de spanioli, care i-au dat forma stelată.

O altă teorie susţine că churros au fost preparate pentru prima dată de păstorii spanioli, ca un substitute la produsele proaspete de panificaţie. Aluatul de churros era uşor de făcut şi de prăjit în aer liber, acolo unde păstorii îşi petreceau cea mai mare parte a timpului.

Crocante şi fierbinţi

Churros se prăjesc până când devin crocante. Aluatul se aseamănă cu cel de la ecleruri, însă se pune într-o formă specială, care le conferă gogoşilor forma stelată. Aluatul se face din făină, apă şi sare, iar în unele reţete se pun şi cartofi fierţi pasaţi.

În unele regiuni ale Spaniei, cum este Andalusia, churros se mai numesc „calientes„, în timp ce în Ţara Bascilor ele se cheamă „calentitos de papas„. Churros este un desert des întânit la târguri sau în parcuri, unde este servit cu sos de ciocolată sau cu zahăr aromat cu scorţişoară.