În prima zi a lunii februarie se face şi acum un ritual, "Gurbanul viilor", al cărui scop este de a atrage belşugul. Elementele importante sunt corzile de vie, vinul obţinut din strugurii de cu toamnă şi focul. Iar pe masă pui: BUNDĂRETE.

Luna lui Făurar este schimbătoare din fire. Se zice că acum se întâlnesc iarna şi primăvara, semn că în curând se poate începe munca pe câmp. Când se face cald, de începe pământul a se dezgheţa, pregătindu-se de primăvară; când este frig de îngheaţă pietrele.

Aşa a fost lăsat de când lumea, ca timpul în luna făurar să fie când de primăvară, când de iarnă sau, cum mai spun bătrânii, "ferecă şi desferecă". "Câteodată, februarie îşi dă şi el arama pe faţă; vrea să arate că şi el este lună de iarnă. Atunci, ţin-te pânză, să nu te rupi! Unde îmi întoarce cojoaca pe dos, şi unde ne trimite câte un pui de viscol, de zloată, de te crezi la gerul Bobotezei, ori în mijlocul iernii!”, după vorba lui Petre Ispirescu.

În prima zi a lunii februarie se face şi acum un ritual, "Gurbanul viilor", al cărui scop este de a atrage belşugul. Elementele importante sunt corzile de vie, vinul obţinut din strugurii de cu toamnă şi focul. Încă de dimineaţă, gospodarii se duc în vie, aleg cele mai viguroase corzi de viţă şi se încing cu ele pe piept sau la brâu. După ce dezgroapă sticla cu vin din cel bun, ascunsă în vie înainte de sfârşitul toamnei, merg cu toţii spre o înălţime şi acolo fac un foc ce trebuie să se vadă din depărtare. Până la lăsarea serii, petreceau cu mâncare şi băutură, cântau şi dansau.

Şi tot în ziua asta se mănâncă... bundăretele. A cărui reţetă v-o dau şi eu mintenaş!

Trebuinţă ai de:................

Citeşte mai departe AICI

Loading...
Evaluează articolul