Chef Dan Creţu: „Pentru oameni, trei lucruri sunt importante: aerul, apa şi mâncarea“

Tânăr, modest şi cu o carieră de invidiat, chef Dan Creţu mai are multe de spus în lumea gastronomiei româneşti. Este creator de reţete, a învăţat meserie de la marii bucătari contemporani, precum Jiao Min, Herve This, Thomas Keller şi Alfred Prasad. Dan este căsătorit şi are un bebeluş de numai câteva zile, pe care-l adoră.

„După ce am terminat Liceul Andrei Şaguna din Braşov, am intrat la facultate, la Finanţe-bănci, şi după ce am terminat-o am plecat din ţară. În 2004 am realizat că trebuie să-mi urmez vocaţia: bucătăria...“, îşi începe povestea interlocutorul meu.

Ne-am întâlnit la Tasting Room by Ethic Wine, primul gastro-wine bar din Bucureşti, un local elegant, al cărui proprietar este, împreună cu Bogdan Sandu. Cei doi l-au adus între cele mai bine cotate restaurante din Bucureşti. „Am plecat în Hong Kong şi m-am specializat în bucătărie asiatică. Am fost elevul lui Jiao Min“, continuă chef Dan.

Prin cele mai mari restaurante ale lumii...

„Iubesc bucătăria dintotdeauna! Pe mine m-a crescut bunica, ea a fost un mare bucătar al vremii, a fost şcolită în Franţa, trimisă de ONT. Îmi aduc cu drag aminte că aveam în casă patru frigidere şi două congelatoare: unul era pentru brânzeturi, unul pentru deserturi, ce mai, ca la un restaurant, îţi dai seama! De asemenea, îmi aduc aminte că mergeam la pescuit cu bunicul, prindeam păstrăvi şi-i găteam acolo pe malul râului în foaie de brusture. Asta este printre cele mai frumoase amintiri ale mele legate de mâncare“, îmi spune Dan. Copilul care făcea grătare pe malul apei alături de bunic a ajuns să fie elevul celor mai reprezentativi bucătari ai vremii.

„De la Jiao Min, primul meu profesor, am învăţat că tot ceea ce faci în viaţă trebuie să faci cu pasiune. Maria, îmi aduc aminte că, într-o zi, am mers supărat la muncă, el m-a chemat deoparte şi mi-a zis că am ziua plătită şi să plec acasă, pentru că la el în bucătărie se găteşte numai în armonie. Erau acolo bucătari care, de exemplu, făceau colţunaşi de 30 de ani. La noi, mulţi spun că dacă faci acelaşi lucru tot timpul cazi în rutină. Este o tâmpenie! Ei tindeau să atingă perfecţiunea, cu cât faci mai multe lucruri, cu atât nu faci nimic bine“, continuă cheful.

Menirea lui, bucătăria

E interesantă povestea lui. Un om care s-a pregătit să se ocupe de cifre, a ajuns să fie unul dintre cei mai buni bucătari ai Bucureştiului, un artist. „După Hong Kong, m-am întors în Europa. Aici am gătit efectiv bucătărie europeană în oraşele Amsterdam şi Londra. Apoi am mers în sudul Spaniei, la Cadiz şi toţi banii câştigaţi îi investeam în mine: făceam cursuri, care erau ţinute de marii maeştri bucătari, în acelaşi timp citeam tot ce apărea nou legat de gastronomie şi mă perfecţionam tot timpul.

Între anii 2009 şi 2010, am fost bucătar-şef într-un restaurant din Berlin, specializat în bucătărie fusion: o combinaţie de ingrediente asiatice cu europene“, îmi explică Dan. E fericit! Zâmbeşte în timp ce-mi vorbeşte despre bucătărie. „Consider că pentru oameni trei lucruri sunt importante: aerul, apa şi mâncarea“, continuă el.

„Fiecare om are o menire pe lumea asta, iar a mea este bucătăria. Eu pentru asta sunt făcut! Maria, pe mine nimic nu mă bucură mai mult ca atunci când văd oamenii fericiţi şi cu farfuria goală în faţă. Îmi doresc mult să schimb gusturile românilor, sunt un bucătar care testează tot timpul lucruri şi gusturi noi, pentru că fiecare ingredient poate fi gătit şi simplu şi complicat.“

Gusturi simple

Îl întreb pe Dan care este bucătăria pe care o iubeşte cel mai mult? „Maria, ador creative-cooking, pentru că-mi place să personalizez preparatele. Uite, dacă gătesc, spre exemplu, pentru opt persoane eu le fac la fiecare în parte mâncarea pe gustul lui. Cred că am ajuns la acest nivel pentru că sunt autodidact şi caut tot timpul să ating perfecţiunea. Numai căutarea asta te face să evoluezi, dar perfecţiunea nu cred că o pot atinge“, continuă Dan.

A venit căldura şi îl rog pe chef Dan să-mi dea o reţetă a unui preparat care să se portivească cu vremea de afară. „Le sfătuiesc pe cititoarele tale să-şi cumpere legumele din piaţă, de la ţărani şi să nu caute legumele perfecte, pentru că alea sunt stropite. Le recomand mâncarea picantă, pentru că senzaţia de căldură, pe care o dă picanteria, se transformă afară în răcoare. O salată făcută din roşii, castraveţi, ardei graşi verzi, din cei cu coaja subţire şi crocantă, ceapă verde, brânză, mentă, pătrunjel sau coriandru şi un ardei iute. Iar peste ele să toarne un dressing, ceva mai gros pentru că el se va combina cu restul ingredientelor, făcut din iaurt amestecat cu sare, piper, mentă tăiată mărunt, un vârf de linguriţă de miere, un strop de ulei de măsline, bine amestecate. Uite un alt secret! Trebuie să guşti mâncarea până când obţii gustul dorit, să experimentezi tot timpul, pentru că asta e bucătăria“, încheie el.

Text: Maria Belu, foto: Sorin Stana