Istoria tortului – de la turtă de grâu la simbol de sărbătoare

Puţini sunt cei care nu s-au bucurat niciodată la vederea unui frumos tort apetisant. Simbolul ocaziilor deosebite, tortul este o reţetă culinară învăluită parcă într-o aură de poveste. Dacă astăzi este asociat cu voia bună, aniversări sau petreceri, lucrurile nu au stat dintotdeauna aşa.

Originile tortului

Tradiţia prăjiturilor de sărbătoare în formă rotundă îşi are rădăcinile în Grecia Antică, unde acestea se pregăteau ca ofrande aduse zeiţei Artemis, fiind în fapt nişte simple turte din grâu, îndulcite cu miere. Şi în scrierile vechi germane, din perioada medievală, se vorbeşte despre nişte turte care se dăruiau trecătorilor de pe stradă atunci când se năştea un prunc, care aveau în mijloc o lumânare aprinsă, ce purta denumirea de „lumânarea vieţii“.

Forma rotundă se păstrează din timpuri vechi şi provine de fapt de la vasele de ceramic care se găseau doar în acestă formă. În perioada medievală se credea că o prăjitură în altă formă decât cea rotundă va aduce doar nenoroc şi tristeţe. Mai ales prăjiturile pentru nunţi aveau această înfăţişare, pentru a aduce fericirea celor căsătoriţi.

Cu timpul, torturile erau de obicei coapte pentru ocaziile speciale, deoarece erau realizate cu cele mai bune şi mai scumpe ingrediente, pe care doar cei foarte înstăriţi şi le puteau permite. În secolul al XVII-lea torturile au devenit mai elaborate, fiind compuse din straturi multiple de blat şi învelite în cremă şi glazură dulce. Cei care le aveau pe masă la zilele de naştere, nunţi sau alte ocazii îşi exprimau astfel şi statutul social, fiind accesibile doar nobilimii şi familiilor avute.

Popular în rândul maselor

În anii Revoluţiei Industriale tehnicile de producţie şi ingredientele folosite au devenit populare şi în rândul maselor, care îşi puteau acum permite să gătească sau să cumpere un tort. Tot atunci au fost folosite la prepararea lui şi praful de copt şi bicarbonatul de sodiu.

Noţiunea lumânărilor care reprezintă vârsta celui sărbătorit a apărut în 1746 la balul aniversar al contelui german Ludwig Von Zinzendorf, unde un tort gigant a fost pregătit în cinstea sa. În vârful tortului a fost aşezată o singură lumânare, care reprezenta conform tradiţiei germane, lumina vieţii, în timp ce pe restul desertului a fost aşezat un număr de lumânări egal cu vârsta contelui.