Pâinea pierdută de francezi şi găsită de toată lumea
Mâncărurile simple şi săţioase au învins vremurile, graniţele şi crizele economice. Printre acestea, pâinea prăjită franţuzească, aşa-numita french toast, ale cărei urme se găsesc cam pe toate reverele personajelor din gastronomia, istoria şi artele plastice europene. De fapt, paternitatea umilei felii de pâine prăjită a fost dezbătută de mulţi cercetători serioşi şi multe lupte s-au purtat prin subsolurile tratatelor de istorie medievală în legătură cu identitatea naţională a celor care au inventat această reţetă.
Însă nu în Evul întunecos ar trebui să-l căutăm pe creatorul micul deliciu cotidian, ci, pare-se, în Antichitatea romană. Apicius denumea pâinea dulce prăjită, în cartea sa despre bucătăria imperială, „o altă prăjitură” şi spunea că pentru a o prepara trebuie înmuiate în lapte felii mari de pâine albă fără coajă, prăjite şi apoi unse cu miere. Poate de aceea una dintre primele denumiri ale pâinii prăjite franţuzeşti a fost pain a la romaine.
