Scurtă călătorie în bucătăria japoneză
Simplă, naturală şi deosebit de sănătoasă, bucătăria acestei ţări ocupă un loc aparte în arta culinară a lumii. Se bazează pe peşte, legume, orez, precum şi pe alte vietăţi marine, fiecare fel având o aromă şi o poveste aparte.
Foc şi… artă culinară
Fiecare reţetă de mâncare japoneză te duce cu gândul spre un tărâm exotic plin de culori, arome şi texturi. Plecăm în căutarea acestor bucate ca să le aflăm reţetele şi poveştile de la cunoscători. Ne „întâlnim“ cu ele la restaurantul Benihana, din Capitală.
Vă îmbiem de această dată cu o mâncare japoneză pregătită tepan, pe plită, dar şi cu un sushi veritabil, care se prepară uşor.
Al, bucătarul specializat în preparatele făcute pe plită, direct în faţa clientului, ne găteşte un fel de mâncare din creveţi, piept de pui, orez, ouă şi legume, „acompaniate“ de un sos de ghimbir pentru legume şi unul de muştar pentru carne. Al pune legumele pe rând la fript pe plita încinsă, apoi orezul şi oul, iar la final creveţii şi pieptul de pui mărunţit. „Când sunt gata, toate se stropesc cu zeamă de lămâie şi cu «coca-cola» japoneză (sos de soia)“, spune Al cu umor. Fiecare ingredient are o poreclă la el. Este foarte importantă ordinea în care sunt aşezate pe plită, pentru că oricare ingredient are timpul propriu de gătit, care trebuie combinat cu gradul de încingere a plitei. Secretul lui Al constă, pe lângă modul spectaculos în care „se joacă“ cu ingredientele de pe plită, în timpii de gătit pe care îi alocă fiecărui ingredient.
Pui cu legume
6 creveţi, opţional
1 piept de pui tăiat cubuleţe
1 morcov tăiat rondele
1 ceapă tăiată rondele
1 dovlecel tăiat rondele
sos de soia
ulei
zeamă de lămâie
Se pun pe plită sau pe un grătar legumele, se frig, se stropesc cu sos de soia, se mai frig puţin şi se dau deoparte. Apoi aşezi creveţii (dacă vrei) şi pieptul de pui, îl întorci ca să se frigă pe toate părţile, stropeşti cu ulei, sos de soia şi zeamă de lamâie şi cu un amestec de unt condimentat cu usturoi. Serveşti, dacă vrei, cu sos de muştar!
Sushi
Denumirea de sushi vine dintr-o formă gramaticală arhaică, ce nu mai este folosită în niciun alt context literar: „sushi“ se traduce prin „este acru“, referindu-se la rădăcinile fermentaţiei. Din punct de vedere ştiinţific, fermentaţia peştelui învelit în orez se bazează pe oţetul produs de descompunerea orezului.
„Versiunea“ contemporană a reţetei de sushi, cunoscută în întreaga lume, a fost inventată de Hanaya Yohei (1799-1858) la sfârşitul perioadei Edo. Sushiul inventat de acesta era o formă de început a fast-foodului, nefermentat, preparat repede, el putând fi mâncat în teatre sau pe stradă. Acest sushi a fost cunoscut iniţial ca Edomae-sushi, pentru că folosea peşte proaspăt prins în Tokyo bay. Asta ar fi povestea preparatului, însă Joseph, bucătarul specializat în sushi, ne îmbie cu un platou plin de arome şi culori. Sushi cu somon, cu ton, cu lup-de-mare, cu omletă, cu legume, iar lista poate continua.
„Orezul pentru sushi se fierbe la abur şi se combină, aşa fierbinte, cu un sos format din oţet şi zahăr, apoi se lasă la răcit. Un secret ar fi că, atunci când se amestecă orezul, se ventilează foarte bine ca să iasă umezeala din el, după care poate fi folosit“, ne explică Joseph.
Tamago sushi
2 ouă
1 lingură de făină
1 lingură sos de soia
1 linguriţă zahăr
1 foaie alge nori
ulei
orez preparat pentru sushi
ghimbir
1 lingură apă
Faci un amestec din sos de soia, zahăr şi apă şi îl pui în tigaia încinsă. Prepari o omletă japoneză din două ouă, făină cât să obţii un aluat care să nu curgă. Iei cu o lingură din compoziţie şi prăjeşti pe ambele părţi în ulei încins. Fierbi şi prepari orezul după reţeta pe care ne-o dă Joseph mai sus, pui o foaie de alge nori, întinzi orezul pe ea, apoi o felie de omletă şi rulezi foaia. Acest sushi este delicios însoţit de ghimbir proaspăt ras şi presărat din belşug peste omletă.
Ştiri pe aceeaşi temă:
,
