Secretele făinii

Fie că-i albă sau neagră, de porumb sau de grâu, făina ascunde în spatele ei o poveste de mii de ani. Totul a început când omul s-a apucat să are pământul şi a căutat noi seminţe de plante pe care să le cultive. Au mai trecut însă 4.000 de ani până când strămoşii noştri au descoperit că aceste seminţe pot fi strivite între pietre şi transformate în făină.

De la piatră, la moara cu abur

În vechime, boabele erau pisate folosind pietre de moară acţionate manual. Romanii nu mai erau mulţumiţi cu această metodă. De fapt, ei au fost primii care au măcinat boabe de porumb între două roţi masive de piatră, acţionate de animale şi sclavi. Prima moară cu abur din Anglia a fost construită pe malul Tamisei, în anul 1786. Mai târziu, în America, inventatorul Oliver Evans a construit un motor cu aburi care funcţiona la o presiune mai mare a aburului şi care acţiona automat mai multe pietre de moară.

Integrală sau albă?

Prin măcinarea grâului în totalitate se obţine făina integrală, care este şi cea mai sănătoasă, deoarece păstrează toate proprietăţile bobului de grâu, având un conţinut mai mare de vitamine, minerale şi fibre. Făina albă este obţinută în urma unui procedeu de rafinare, cu diverse grade, menţionate pe etichete prin coduri numerice. Astfel, în comerţ există:

 făina 000 (40 în Franţa, 00 în Italia), cea mai albă, mai fină şi mai uşoară, recomandată pentru aluaturi pufoase şi patiserie, la fel ca şi făina 480 sau 450;

 făina 550 (55 în Franţa, 0 în Italia), ceva mai dură, mai grea, folosită pentru orice tip de aluat;

 făina 650 (82 în Franţa, 1 în Italia), cu un conţinut mai mare de gluten, recomandată la aluaturile care au nevoie de dospire.

Făina integrală conţine mai mule fibre, vitamine şi minerale şi are un indice glicemic mai mic decât făina albă, amplu procesată.