Reţeta zilei de joi. Zupă de cârnaţi cu groşcior
Nu-i deloc o mâncare pentru cei care ţin dietă. E săţioasă (unii ar zice că-i „grasă” de-a dreptul), e plină de calorii. Nu-i pentru ăla care face mişcare numai din pat până la televizor şi înapoi. E pentru oameni munciţi, care se scoală de dimineaţă, caută de vite, după aia merg la câmp, ori la pădure, ori în mină, şi dup-aceea se-ntorc şi mai grădinăresc ceva, mai meşteresc pe lângă casă. Şi-apoi iar caută de „ghite”. Sunt, cum ziceam, bucate pentru oameni care nu se dau în lături de la muncă.
Dacă v-a susurat pe la urechi cuvântul groşcior - smântână, în graiul moroşenilor -, atunci ştiţi şi de pe unde-i reţeta. Aşa - dar nu chiar aşa - e şi soleanca fraţilor basarabeni, pe care-au luat-o ori de la ruşi, ori de la ucraineni, ori de pe alte neamuri de prin partea ceea de lume. De unde s-au „contaminat” moroşenii mei nu ştiu. Ştiu însă că mâncarea-i bună, deşi n-aş pune-o prea des pe masă, din cauza prea multelor calorii.
