Când şi cât ai nevoie de calciu
Nu putem să trăim fără calciu. Calciul e esenţial în desfăşurarea proceselor metabolice. El reglează vasoconstricţia şi vasodilataţia, el reglează transmiterea impulsurilor nervoase, contracţia musculară, secreţia de hormoni, el împiedică vitamina K să-şi facă de cap prin vene şi să formeze cheaguri, nu în ultimul rând, el ţine de 6 la absorbţia plumbului şi astfel diminuează efectele intoxicării cu metale grele.
Pentru toate astea, organismul nu are nevoie decât de 1% din totalul de calciu din organism. Restul e sedimentat în oase şi dinţi.
Oasele depozitează calciu constant şi îl şi elimină. Raportul dintre eliminarea calciului din oase şi depozitarea lui se schimbă pe tot parcursul vieţii. necesarul de calciu diferă şi de la anotimp la anotimp.
Un studiu realizat în Germania pe un eşantion de 38 de femei cu vârste de 25 de ani a relevat faptul că, în timpul iernii absorbţia calciu la nivelul intestinului a descrescut faţă de sezonul estival, iar cercetătorii au pus asta pe seama reducerii nivelurilor de vitamina D. Cu toate astea, analizele celor 38 de femei nu au evidenţiat o demineralizare accentuată la nivelul oaselor. Concluzia a fost că femeile nu ar trebui să-şi suplimenteze dieta cu calciu sau vitamina D în timpul iernii.
Vârstele şi calciul lor
Nu tot calciul consumat este şi absorbit. În jur de 30% din calciul ingerat e folosit de organism, restul e eliminat prin urină sau, dacă e calciu din suplimente alimentare, sedimentat sub formă de pietre la rinichi. Sunt foarte mulţi factori care influenţează absorbţia calciului. Paradoxal (sau, poate, nu) absorbţia calciului scade direct proporţional cu creşterea aportului de calciu.
Copiii absorb cel mai mult calciu (60% din ce mănâncă zilnic), adulţii – 40-45% şi continuă să scadă pe măsură ce îmbătrânim. Nu mai trebuie să amintim că şi cantitatea de vitamina D influenţează nivelul de absorbţie a calciului.
Carenţa de calciu nu se face simţită într-un mod vocal. Pe termen lung, însă, efectele sunt devastatoare. Vorbim de osteoporoză, rahitism, convulsii, crampe musculare, letargie, ritm cardiac anormal şi chiar moarte, dacă nu se iau măsuri urgente.
Tocmai de aceea, sunt anumite categorii de vârstă care trebuie să aibă un consum de calciu mai mare. Femeile la menopauză, persoanele cu intoleranţă la lactoză, vegetarienii şi veganii (cei care nu mănâncă nici lactate, nici ouă), persoanele peste 65 de ani.
