Cu Mârlanu' în căutarea reţetei perfecte

malrlanu jpeg

Actor de comedie, rocker, motociclist şi... gurmand!  Adică Toni Ionescu, interpretul rolului Mărlanu’, din serialul Trăsniţii, de la Prima TV.

Între drumuri, are  un petec de pământ la Râşnov, unde îşi face o căsuţă şi stă mai mult pe-acolo, şi-a făcut puţin timp să ne întâlnim, să gătim şi să vorbim. Toni, cu personalitatea lui frumoasă şi cu veselia-i debordantă, este un om foarte plăcut din toate punctele de vedere. Îşi adoră fetiţa care „învaţă bine şi-mi spunea într-o vreme că vrea să devină actriţă, dar ştii cum sunt copiii....“ şi soţia despre care spune că este „o gospodină desăvârşită“.

La început a fost o... ciorbă

Toni recunoaşte senin că este un gurmand şi că iubeşte să facă mâncare pentru familie şi prieteni, dar îi place cel mai mult să mănânce. „Avem 11 ani când am început să fac ciorbe... experimentale. De ce? Pentru că ai mei aveau probleme unul cu ficatul, altul cu stomacul şi, din cauza asta, mama gătea dietetic: fără sare şi piper, iar mâncarea nu avea gust. Aşa că m-am gândit că dacă vreau ceva bun şi pe gustul meu să-mi fac singur. Am început cu ciorba de văcuţă şi aşa, uşor, uşor, din greşeli, am învăţat, de nevoie, să fac mâncare pe gustul meu. Maria, să ştii de la mine că dacă vrei să faci o ciorbă gustoasă e musai să pui în ea şi un os de vită cu măduvă. Chiar şi la cea de zarzvat!“  

El nu prea are timp să gătească acasă, aşa că şi-a învăţat soţia să facă mâncare după gustul lui. „ E meseriaşă, face cea mai bună lasagna din lume. Nevastă-mea le dă clasă şi celor mai tari bucătari din cele mai mari restaurante. Vrei reţeta? Ţi-aş da-o, dar nu am reţinut ingredientele. Ce îţi pot spune e că în loc de mozzarella pune brânză topită. E un deliciu!“ Îşi ţuguie buzele! Eu râd, pentru că este extrem de haios când povesteşte! Îmi opreşte elanul şi-mi zice: „Când a născut nevastă-mea au venit la mine toţi prietenii mei. Le-am găsit paste. Cinci pachete, adică un lighean de spaghete cu sos! Am cumpărat o fleică şi am făcut jumări crocante, apoi am pus bulion şi tot felul de mirodenii, dar şi hribi. Maria, au lins ligheanul! “

S-a născut un vis...

Dintotdeauna i-a plăcut meseria de actor şi a bătut la toate uşile, apoi l-a cunoscut pe Florin Călinescu şi aşa s-a născut „Chestiunea Zilei“.

Îşi aminteşte cu nostalgie cum a apărut îndrăgitul serial Trăsniţii. „Eram la un alt post de televiziune, Florin Călinescu plecase, mai erau doar 3-4 zile până la Revelion, iar noi trebuia să facem o comedie şi aşa ne-am gândit să facem ceva cu Armata. Maria, au fost două ore în care am râs cu lacrimi. Telespectatorii sunt avizi de umor de calitate, de aceea serialul Trăsniţii rulează de 11 ani. Am rămas surprins când, pe facebook, mi-a scris un copil că urmăreşte serialul de când era mic“, spune Toni.

Îşi doreşte mult să facă film „dar la noi totul merge pe nepotisme. Uite, voiam să pun în scenă o piesă şi m-am lovit de mafia impresarilor“, îmi spune trist. Însă imediat îi revine zâmbetul şi continuă „am jucat o scenă cu Cotimanis care a ieşit din prima. Au râs toţi de au leşinat. Eu îmi dau seama că scena pe care o filmez e bună când îi văd pe cameramani că râd de le tremură camerele.“

Ce-şi mai doreşte Toni? Să scrie romanul vieţii lui, despre care spune: „cred că ar fi cea mai tare carte de umor din toată lumea!“

Rafinament şi amuzament

E foarte amuzat când îi spun că de teamă că nu-i fac faţă mi-am adus ajutoare pe Sorin fotoreporterul şi pe Monica, colega mea. Râde şi ne promite un tartar de somon delicios. Aşa că ne îmbrăcăm adecvat şi ne punem pe treabă. El, eu, Monica şi George bucătarul. Mărunţim somonul şi îl stropim cu zeamă de lămâie din belşug, apoi tăiem fin ceapă, avocado şi albuş de ou fiert. Le amestecăm, urmăriţi de ochiul vigilent al lui George, le potrivim de sare şi piper şi, după ce facem pozele, ne ocupăm îndeaproape de bunătăţile de pe farfurie. Tartarul de somon merge musai cu pâine prăjită unsă cu pastă de măsline. Răcoros şi rafinat.

Ne-am despărţit cu greu de Toni, un om extrem de vesel şi de profund, dar, cu siguranţă, ne vom revedea să mai gătim câte ceva.

Mulţumim pentru ospitalitate restaurantului Cervo, din Bucureşti, str. Fabrica de Glucoză nr. 9B

text: Maria Belu, foto: Sorin Stana