O scurtă istorie a plăcintelor. Cum a apărut îndrăgitul desert

Moldovenii se mândresc cu celebrele lor plăcinte poale-n brâu, umplute cu brânză dulce. Plăcintele au însă o istorie mult mai lungă, care se întinde pe mii de ani.

Deşi sunt diferite de la o ţară la alta, plăcintele sunt desertul format din aluat, care ascunde o umplutură dulce sau sărată. Şi formele lor sunt diverse. Americanii le fac rotunde, în tavi de tartă, şi cu un model din aluat pe deasupra. În România se împăturesc, în timp ce Grecia se rulează.

Îşi au originea în Egiptul antic

Primele plăcinte erau rotunde şi erau făcute din făina de grău, orz sau ovăz, având în interior miere. Urme ale acestui desert a fost găsite în mormântul faraonului Ramses al II-lea. Miai târziu, mierea a fost înlocuită cu carne de pui, devenind astfel un fel de mâncare mai consistent. Reţeta de plăcinte a fost adoptată şi de vechii greci. Aceştia făceau dulciuri de mici dimensiuni, pe care le umpleau cu fructe.

Romanii le-au diversificat

Romanii adorau banchetele, unde serveau feluri de mâncare sofisticate. Ei au fost primii care au adăugat în reţetă grăsime, fie de origine animală, fie ulei, frământând un aluat elastic, pe care-l întindeau şi-l aşezau peste o bucată de carne. Astfel carnea nu se mai usca şi se conserva vreme mai îndelungată. Pe lângă carne, ei umpleau plăcintele şi cu ouă. Tot ei au dat numele preparatului, numindu-l „placenta“. Desertul era considerat şi o ofrandă potrivită pentru zei. Ei puneau brânză pe o bucată de aluat şi o dădeau la cuptor, fiind o variantă antică a vestitului cheesecake din zilele noastre.

Un preparat festiv

Datorită cuceririlor romane, reţeta s-a răspândit în întreaga Europă. Bucătarii medievali au adoptat repede reţeta, deoarece aveau nevoie de puţine ingrediente şi o puteau prepara chiar şi pe foc în aer liber. Ei întindeau aluatul, puneau umplutura, o întindeau şi aduceau marginile aluatului deasupra, precum la plăcintele poale-n brâu. Erau mai apoi coapte în tigăi. Încet, încet, reţeta şi-a făcut loc şi la curţile regale. De exemplu, la încoronarea regelui Henry al VI-lea, s-a servit plăcintă de păun, carnea de pasăre fiind foarte apreciată în acele vremuri.

Iubită de americani

Primii pelerini au dus în America reţeta de plăcintă, unde au adaptat-o la ingredientele din Lumea Nouă. Primele plăcinte de aici erau preparate din fructe de pădure şi alte fructe specifice continentului. Plăcintele erau coapte în forme rotunde, cu aluat deasupra şi dedesubt. Plăcintele cu carne se prepară mai ales în Marea Britanie, din organe, carne tocată de pui sau de vită sau friptură tocată mărunt.