Rubarba, regina deserturilor „exotice“

Folosită la noi mai ales prin părţile Ardealului, rubarba, cunoscută şi sub numele de revent, rabarbăr sau rabarbără a fost, mai întâi de toate, plantă medicinală. Abia în secolul al XVIII-lea este cultivată în Europa şi folosită în deserturile dulci-acrişoare.

Cine n-a gustat plăcinta, compotul sau dulceaţa de rubarbă a pierdut savori de neconfundat. Fiindcă, în deserturi, reventul are un gust unic, dulce-acrişor, şi o textură plăcut crocantă. Planta este un ingredient nelipsit în medicina tradiţională chineză şi asiatică. Se crede că Marco Polo a adus-o în Europa, unde a fost cultivată mai întâi în scop ornamental şi pentru tămăduirea diferitelor beteşuguri.

Sursă de vitamina C

Abia în secolul al XVIII-lea, reventul a fost destinat consumului: oamenii acelor vremuri îi descojeau peţiolul (codiţa care leagă frunza de tijă), îl tăiau bucăţi şi îl foloseau atât în deserturi cât şi în mâncăruri dulci-sărate.

Sezonul rubarbei se întinde din mai până-n iulie. Peţiolul descojit al plantei este bogat în vitamina C, în minerale preţioase – potasiul şi calciul - , şi în fibre. Are o valoare energetică de doar 16 calorii la suta de grame. E adevărat că aciditatea ei mare trebuie compensată cu un adaos ceva mai serios de zahăr – sau de sare. Anumite ierburi aromate adăugate în compoziţia deserturilor îi temperează gustul acrişor şi diminuează astfel cantitatea de zahăr adăugat.

Dulceţuri, sorbeturi şi chutney

Ca să fie bun de gătit, peţiolul rubarbei trebuie să fie ferm, dens şi casant. Cel roşu-carmin, provenind de la anumite varietăţi ale plantei, are o textură mai moale ca cel verde. „Codiţele“ descojite nu se păstrează la frigider mai mult de 2 zile, căci se înmoaie rapid. Fie le găteşti proaspete, fie le congelezi, după ce le-ai spălat, descojit şi tăiat în cubuleţe. Atenţie, nu folosi alte părţi ale plantei, sunt toxice!

Singură sau amestecată cu zmeură, căpşuni sau afine, rubarba dă minunate dulceţuri, dar şi compoturi, tarte, siropuri, sorbeturi.  Poate fi folosită şi în sosuri dulci-acrişoare, preparate în stil indian (chutney), menite să acompanieze peştele gras de tip macrou sau somon, dar şi carnea vânat sau de raţă.

Text: Eta Budin

Foto: Shutterstock