Uleiul de palmier, secretul din bucătărie

ulei palmier jpeg

Consistenţa uleiului de palmier este cea a unei smântâni foarte groase. Marea lui calitate şi ceea ce îl face deosebit de celelalte tipuri de uleiuri este că poate fi prăjit de mai multe ori şi la temperaturi ridicate, fără a i se altera proprietăţile şi fără a păstra reziduuri cancerigene. De aceea, este recomandat la gătit şi prăjit, în patiserie, dar nu şi în salate.

Uleiul de palmier face aluaturile mai fragede. Când se răceşte, devine mat şi are consistenţa asemănătoare unturii.

Originar din Africa, uleiul de palmier este folosit de mai bine de 5000 de ani. Se numără printre cele mai sănătoase uleiuri pentru gătit, căci nu conţine acei acizi graşi care sunt responsabili de apariţia unor afecţiuni ale inimii, cât şi a unor forme de cancer. Acest ulei vegetal, care are o culoare roşiatică, se obţine prin presarea, la rece sau la cald, a pulpei fructelor palmierului. Se mai poate obţine, de asemenea, şi din seminţele fructului.

Cum alegi uleiul de palmier

Cel mai indicat tip de ulei de palmier este cel nehidrogenat. Acesta este bogat în acizi graşi esenţiali, nu conţine colesterol şi are un conţinut scăzut de acizi graşi saturaţi, faţă de alte uleiuri. Dacă este depozitat la o temperatură mai mică de 20°C, uleiul de palmier devine solid, dar nu îşi pierde din proprietăţi.

Nutriţioniştii îl recomandă pentru prăjt, căci îşi păstrează proprietăţile, chiar şi la temperaturi de 230 de grade. Aşadar, acesta nu se descompune în substanţe toxice în timpul procesului de prăjire, deci nu este periculos pentru sănătate. Totodată, este ideal pentru gătit, deoarece nu are nici gust, nici miros, ceea ce înseamnă că alimentele îşi vor păstra propria savoare.

Uleiul de palmier mai bun decât cel de floarea soarelui

Un studiu realizat de cercetătorii spanioli de la Universitatea din Alicante, Spania, a demonstrat că uleiul de palmier este mai sănătos pentru gătit ca uleiul de măsline şi ca uleiul de floarea-soarelui. Cercetătorii au studiat câtă acroleină, o substanţă periculoasă pentru organism, se elimină în timpul procesului de prăjire. În urma experimentului, au demonstrat că substanţa a fost produsă în cantitatea cea mai mică în timp ce alimentele erau prăjite în ulei de palmier.

Este mai bogat în acizi graşi esenţiali omega-3 şi omega-6 decât uleiul de floarea- soarelui, are mai puţin colesterol şi nici nu râncezeşte repede. Uleiul de palmier poate fi prăjit la peste 190 de grade Celsius, fără să se înnegrească, aşa cum se întâmplă cu uleiurile de in, de rapiţă, de arahide, din nuci şi soia. Sunt nerezistente la proces termic şi pot fi folosite doar pentru a da savoare salatelor.

Cel mai popular ulei de gătit

Floarea-soarelui a fost cultivată, iniţial, ca plantă ornamentală. În anul 1750, un englez a descoperit că seminţele acestei flori conţineau mult ulei. Astfel, a început fabricarea celui mai utilizat ulei pentru gătit din lume. La noi în ţară, abia pe la 1900 au apărut culturile de floarea-soarelui. De când i-au descoperit gustul, românii l-au folosit din abundenţă în bucătărie: la mâncăruri, ciorbe, prăjituri, salate etc. Un vârf de sare şi un strop de ulei şi masa-i gata.