Reţeta zilei de miercuri. Chiftele de năut ca la Simonopetra, în Muntele Athos
Se spune că, odată, un călugăr era nemulţumit de sine, pentru că nu se putea stăpîni de la a mînca mult. Ceruse sfatul duhovnicului său, iar acesta i-a spus că va rezolva problema dacă „va sta de vorbă cu sine însuşi şi dacă va ţine seama de sfaturile ce singur şi le va da“.
Călugărul urmă cuvîntul acestuia şi vorbi către sine: „De cîtă mîncare ai nevoie ca să te saturi? Haide, aşază-te la masă şi mănîncă pînă ai să te simţi sătul“.
El avea dinainte două pîini mari, de cîte trei livre fiecare (o livră este aproximativ egală cu 250 g). Mîncă prima pîine şi apoi jumătate din cea de a doua. „Cum te simţi acum?“, se luă el la întrebări. „Sătul.“ „Ei bine, acum du-te şi roagă-te, iar mîine vei mînca doar o pîine, un sfert din cea de-a doua pîine şi jumătate din cel de al doilea sfert“.
După prînzul de a doua zi, se întrebă pe sine: „Azi cum te simţi?“ „Parcă îmi e puţin foame.“ „E bine. Roagă-te, iar mîine ai să mănînci doar o pîine şi un sfert.“
Şi în fiecare zi îşi da singur canon de rugăciune, eliminînd cîte puţin din cantitatea de pîine de la masă. După un timp, ajunse să nu mai mănînce decît un coltuc. „Cum te simţi?“ – îşi puse el din nou aceeaşi întrebare. „Sătul. Căci inima mi-i plină“, îşi dădu răspuns.
