„Bucătăria nu e chiar atât de simplă, dar eu aşa o prefer!“

E, cu siguranţă, unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi bucătari din România. Sorin Bontea, „temutul“ jurat de la „Hell’s Kitchen – Iadul bucătarilor“, iubeşte cu pasiune: soţia, copiii şi... bucătăria. A, şi căţelul, care este un membru important al familiei!

Sunt curioasă să aflu cum reuşeşte să vină tot timpul cu o idee nouă în domeniul gastronomic şi, mai ales, ce îl inspiră, motiv pentru care ne-am întâlnit şi i-am pus câteva întrebări. Răspunsurile sale au venit simplu şi degajat: ca de la un prieten, nicidecum ca de la o vedetă în domeniu. Pentru el, gătitul nu este doar o meserie, ci şi o modalitate de a interacţiona cu oamenii.

Gusturi simple „Mi-a plăcut bucătăria dintotdeauna. Am stat mult pe lângă mama, care a fost bucătăreasă...“, îmi spune interlocutorul meu şi continuă: „Am terminat Liceul de Alimentaţie Publică şi am făcut foarte multe cursuri pe afară, apoi am lucrat mulţi ani pe vase de croazieră. Îţi dai seama, acolo trebuia să facem, de trei ori pe zi, mâncare pentru câteva mii de oameni. De 30 de ani fac profesia asta.“ Chef Sorin este un tip jovial şi zâmbeşte tot timpul! Este total diferit de juratul dur de la „Hell’s Kitchen – Iadul bucătarilor“, emisiune difuzată de Antena 1. Pentru el bucătăria este pasiune, iar preferata lui este mâncarea simplă, cu toate că „bucătăria nu e chiar atât de simplă, dar eu aşa o prefer! Fiecare gastronomie are stilul ei. Când am început bucătăria, în Bucureşti se gătea, zic eu, franţuzeşte. Adică morcovul avea gust de morcov, carnea era carne, iar cartoful, cartof. Sunt total împotriva condimentelor presărate în exces. Eu folosesc doar sare şi piper, în majoritatea timpului. Dacă prepar ceva care necesită şi alte condimente, da! Dar mie chiar îmi place implitatea.“

Sorin nu are o bucătărie preferată, găteşte orice, pentru că el preferă mâncarea bună: „Am lucrat cu mulţi bucătari, de multe naţii, şi am luat de la fiecare ce m-a interesat. Nu am ajuns încă în Brazilia şi în Africa de Sud.“ Îl întreb dacă îi plac preparatele noastre. „Îmi place foarte mult mâncarea românească“ – îmi răspunde chef Sorin – „nu ştiu însă care este bucătăria tradiţională, pentru că fiecare care a trecut pe aici a luat câte ceva sau a lăsat ceva. Uite foccacia, pe care o fac italienii, îmi aduce aminte că ceva asemănător făceau bunicii mei în ţest. La fel şi pizza lor cu roşii, mi-o făcea bunica pe când eram copil.“

Celebritate

Chef Bontea, împreună cu chef Cătălin Scărlătescu şi cu chef Florin Dumitrescu sunt juraţii concursului culinar „Hell’s Kitchen ‒ Iadul bucătarilor“. Îl întreb dacă i s-a schimbat viaţa după ce a apărut la televizor. „Da! Am ieşit mai mult în evidenţă, mă opreşte lumea pe stradă sau la piaţă, mă întreabă cum să facă aia sau aia. Da, sunt celebru, iar viaţa şi cariera mea sunt bine! Emisiunile culinare sunt bune şi pentru noi, pentru bucătarii tineri care vin din urmă şi, mai ales, pentru cei care ne privesc. Vorba lui Scărlătescu, care spune că noi am inventat jurizarea în bucătărie. Până nu demult, era pusă o etichetă pe bucătari că nu ştim să vorbim. Ei, uite că ştim să vorbim şi, dacă n-am ştiut, culmea, am învăţat! Ce-i mai important e că au aflat foarte multe despre gastronomie cei care se uită la noi şi, mai ales, acum ştiu cum să mănânce bine!“

Reţete de chef

Sorin îmi spune că acasă găteşte soţia lui, pentru că el are foarte puţin timp: „Fac mâncare, uneori, când avem musafiri sau de sărbători. Ce reţete îmi plac? Eu, copiii, soţia şi căţelul mergem primăvara în pădure să culegem untişor şi leurdă din care fac o salată la care mai pun spanac tânăr şi piept de raţă afumat, apoi o stropesc cu un dressing făcut din ulei, oţet şi un strop de miere. Fac şi supe-cremă din legume cu ce găsesc în piaţă. Îmi place mult să merg la pescuit! Prindem peştele şi îl facem acolo pe baltă, la grătar. Ce poate fi mai bun? Care e cel mai bun peşte românesc? Mie îmi place cel fără oase, dar cea mai bună, după mine, e scrumbia de Dunăre, care este un peşte foarte gustos. Eu îi bag în burtă sare, felii de lămâie şi pătrunjel, îl înfăşor în hârtie pergament, pentru că este foarte gras, şi îl frig pe grătar. Mi se pare aiurea să-l umplu de condimente, pentru că nu mai are gust, iar eu vreau să-i simt gustul“, încheie distinsul meu interlocutor.

Text: Maria Belu; Foto: Mihai Stetcu