Pâinea pe mesele lumii
Considerat unul dintre cele mai consumate alimente, pâinea este un limbaj universal al multor popoare, o moștenire gastronomică ce reflectă atât bogăția acestora, cât și atenția pe care o acordă bucătăriei lor.
Fie că este preparată din făină de grâu, mălai, orez, secară, cu drojdie sau cu maia, cu semințe sau fără, cu legume, la cuptor sau pe vatră, pâinea este pe mesele tuturor și poate fi extrem de sățioasă în combinații cu carne sau legume. Există însă câteva tipuri de pâine care au devenit vedete în întreaga lume. Descoperă-le drumul savuros de la grâu în bucătăria noastră:
Celebra baghetă franțuzească, cu miezul aerat și pufos și coajă crocantă, perfectă pentru sendvișuri cu cremă de brânză și somon, se fabrică după reguli stricte, astfel încât să nu depășească 100 cm lungime, să cântărească maximum 250 g și să aibă un diametru de 6 cm. Bagheta este fabricată din făină franțuzească, foarte puțină drojdie și având o dospire de lungă durată.
Italia a dat lumii două tipuri delicioase de pâine, ciabatta și focaccia. Secretul constă în faptul că rețeta conține ulei de măsline, care transformă coca într-un aluat moale și aromat. Ciabatta este un sortiment de pâine oval sau ușor alungit, aplatizat, al cărui nume se traduce prin papuc de casă. Pentru obținerea ei, drojdia, apa și făina se lasă la fermentat 24 de ore, apoi se formează aluatul cu ele.
Acest tip de pâine are un conținut generos de apă și ulei, ceea ce o face aerată și extrem de hidratată.
Pentru a obține coaja crocantă și textura moale, aluatul trece printr-un proces îndelungat de frământare. Și pentru că Italia este renumită pentru plantațiile de măslini și celebrele roșii deshidratate, ciabatta mai poate avea în compoziție aceste legume.
Un alt sortiment italienesc de pâine este focaccia, preparată cu ceva mai multă sare, ulei de măsline și ierburi aromatice. Multe restaurante din lume o servesc cu parmezan, usturoi sau cu ulei de măsline.
Lipia orientală are o formă rotundă sau ovală, puțin crescută sau plată, făcută de obicei din aluat nedospit, realizat din făină de diferite cereale. În funcție de regiunea în care o servim, are diverse denumiri: în Orient este Lavash, în India întâlnim Chapati sau Naan, iar în Norvegia Lefse sau Lompe. Un alt tip de lipie ceva mai groasă servim și în Grecia. Aceasta se numește pită, este realizată din aluat clasic, frământat cu ulei de măsline. Textura este ca și cea a aluatului de pizza și se coace până se rumenește uniform.
În ceea ce privește țările de sorginte germană, dar și cele slave, Pumpernickel este cel mai răspândit sortiment de pâine. Coaptă în tăvi lungi, înguste, închise ermetic timp de 16 până la 24 de ore, în cuptoare cu abur, la temperatură scăzută, aceasta are culoarea maro-închis, conține 100% boabe de secară măcinate grosier, apă, sare, drojdie sau maia. Poate conține însă și malț sau melasă pentru aromă. Datorită compoziției, Pumpernickel este o pâine densă, folosită adesea și în diete, ideală pentru prăjit sau pentru crutoane.