„Pita pohăită cu pecmez“, dulcele preferat al copiilor din Banat în anii săraci de după război
În perioada de după război, românii nu o duceau prea bine, de multe ori neavând chiar ce să pună pe masă, fiind nevoiţi să improvizeze.
Anii ’50 au fost printre cei mai grei. La Reşiţa, atmosfera nu prea era de basm şi cei care au trăit perioada nu au o amintire prea plăcută a acelor vremuri. Uica Mihai, un cunoscut bucătar bănăţean, s-a născut în 1957 şi îşi aminteşte şi acum copilăria petrecută pe malurile Bârzavei. “Locuiam noi, la vremea copilăriei mele, într-o curte mare cât avlia bisericii, baş în buricul oraşului din acea vreme, dimpreună cu alte douăzeci de familii, care nemţi, care unguri, care sârbi, ba chiar şi nişte slovaci, vinituri de pe la graniţa cu Ucraina. Curtea era lipită de RATA- adica Regionala Autobază de Transporturi Auto- şi toţi vecinii erau angajaţi acolo, care şofer, care mecanic, care oarece. Şi ne înţelegeam de minune şi eram ca o familie mare în care ne încurcam copii între noi şi doamne, că eram peste o sută. Acum să nu credeţi că la Rata erau salarii grozave, că umbla şi o vorbă: Tata îi şofer la RATA, în trii zîle-i plata gata”, povesteşte cu haz Uica Mihai. Din acele vremuri, năstruşnicul bucătar bănăţean îşi aduce aminte cum îşi îndulceau zilele. Ieftin şi gustos, că nevoile materiale erau mari şi nu-şi permitea nimeni să-şi crească copii cu ciocolată şi alte bunătăţi.
