VIDEO Hreanul, o aromă fină

Hreanul a intrat în reţetele culinare graţie gustului său picant. Istoria lui începe în urmă cu 3.000 de ani, când era folosit ca afrodiziac ori ca tratament împotriva reumatismului.

Folosirea hreanului s-a extins către nordul Europei, iar pe la 1800 a ajuns şi în America de Nord. De la hrean se foloseşte mai mult rădăcina, cu toate că şi frunzele sunt comestibile. Planta este rezistentă atât la temperaturi scăzute, cât şi la secetă. Folosită întreagă, rădăcina nu este prea aromată, dar dată pe răzătoare are un miros iute, foarte puternic şi un gust pe măsură.

Pentru o păstrare mai îndelungată, rădăcina se ţine la frigider. Dacă se rade, se amestecă cu oţet pentru a-şi păstra culoarea şi iuţeala. Deoarece aroma hreanului

este volatilă, este folosit numai la mâncărurile calde, adăugat în momentul servirii.

Datorită calităţilor sale curative, hreanul este folosit cu succes şi în fitoterapie.

sursa foto: Shutterstock