Reţeta zilei de joi: Sârbuşcă sau dresală cu chişleag
Despre moldoveni se spune că ar pune lapte şi-n varză acră. Lapte, nu, dar smântână sau chişleag, da. Mai ales dacă varza aia acră este perpelită niţel în ulei, cu niscaiva condimente deasupra şi cu ceapă roşie tăiată mărunţel. Dar dacă ai lapte acru sau chişleag, atunci poţi zce că toată gastronomia „Bot'şenilor” îţi stă la degetul mic, cu condiţia să cunoşti şi reţetele tuşei Eugenia din Hăvârna.
Chişleagul se face numai în oală de lut roşu, înaltă şi pântecoasă. Se toarnă acolo laptele crud şi se lasă la cald o zi şi o noapte. Pe vremuri, se urca în pod, că acolo urca şi toată căldura casei, în vreme ce-n beci rămânea răcoreala. Când începe a se prinde, oalele se smântânesc (şi vom vedea că de smântâna asta dulce avem nevoie în reţetă. Ce rămâne, e chişleagul, care se poate bea aşa ori din el se face brânza dulce. Se încălzeşte puţin chişleagul, se pune apoi într-o strecurătoare (cu o pânză curată de inişor în ea) şi se lasă la scurs. Deasupra se alege brânza, dedesubt, zerul, de care iar vom avea trebuinţă. Dar cum se prepară reţeta de sârbuşcă (sau dresală, zicându-i aşa fiindcă e dreasă cu smântână).
Ai trebuinţă de: doi litri de zer, smântână dulce, o ceapa, un morcov, două linguri cu mălai, 500 g cartofi, sare.
