Borş de vară cu bostănei (reţeta lui Radu Anton Roman)
O după-amiază de vară, cândva pe la sfârşitul anilor '90. Aerul, deasupra asfaltului de capitală balcanică, tremura "blurat". Părea că păşesc pe cărbunii unui grătar întins cât o jumătate de ţară. Tălpile ardeau. Grăbeam să ajungem undeva, la o terasă umbrită, la întâlnirea cu Radu. Cum care Radu? Radu Anton Roman. Din ziua aceea fierbinte - era, cred, în Postul Sfintei Mării ("Tare mă bucură că am intrat viu în lume la 19 august, după 15, să mă fericesc de toate bucatele de la masă, nu numai de cele fără saţiu ale Postului", mărturisea el în alt an, la o aniversare) - mi-au rămas însă câteva vorbe: "E post în România? Atunci să bem o bere! E semn de vară şi ca mâine o să vină micii să ne salveze!". Spunea asta întinzând pofticios în platouaşul cu salată de vinete de pe masă, atacând cu furculiţa feliile de roşii şi ridicând surâzător ţapul de bere mitic(izat).
Aveam să descopăr, mai târziu, în cartea lui de bucate, această reţetă de Borş de bostănei, culeasă de el de undeva de pe lângă Panciu, reţetă din care, dacă scoţi dresala de smântână şi ou, treci din ziua „de dulce” în cea „de post”.
„Zeama asta e ca o drăgosteală de vară, la ţară, cu o mândră mititică şi frumuşică, mai prin grâu, mai pe râu, noaptea târziu tare, dimineaţa până-n soare, totul e să nu dureze, ca să nu lezeze şi să cauzeze”, zicea Radu.
Pentru reţetă, ai trebuinţă de 5-6 bostănei, 1 ceapă, un pahar de smântână, un ou, o legătură de mărar, 3-4 roşii, sare şi 1 l de borş.
