Mâncare cu gust de pustă
De secole, gulaşul a devenit mâncarea tradiţională a celor de dincolo şi dincoace de Tisa însă, spun istoricii, primele ceaune cu amestecul iute s-au mâncat prin secolul IX, din Câmpiile Panonice până în Peninsula scandinavă, înainte chiar ca acest fel de mâncare să poarte numele de gulaş. Pe atunci se folosea carnea uscată la soare şi sărată, păstrată în pungi făcute din stomacul oilor. Nu mai era nevoie decât de apă pentru a o prepara.
Mai târziu, păstorii îşi încropeau cea mai umilă ciorbă cu putinţă, din carne de vită, ceapă, usturoi, ardei iuţi şi oţet. De altfel, acest fel de mâncare nu se poate separa de viaţa văcarilor care se numeau gulyás şi care-şi purtau animalele ba către târgurile din Viena, ba către cele din Moravia (gulya înseamnă turmă de vite în limba maghiară). Denumirea de gulaş provine de germanul gulasch (austriecii aveau şi ei gulasch auf Wiener Art).
