Ghimbirul: aliment şi medicament. La ce îl foloseşti
Ghimbirul este una dintre cele utilizate plante din lume, folosită de secole pentru aromatizarea preparatelor, dar şi în scop medicinal.
Chiar dacă există peste 1.300 de specii, ghimbirul sau Zingiber officinale este o plantă din familia Zingiberaceae care se cultivă pe scară largă, pentru rădăcina sa comestibilă. În mod obişnuit, rădăcina de ghimbir este uscată şi transformată în condiment sub formă de pulbere, dar se consumă des şi în stare proaspătă.
Folosit în mâncare, deserturi şi băuturi
Ghimbirul are o lungă istorie în ceea ce priveşte cultivarea. Cel mai probabil, planta este originară din Asia de Sud, mai exact din China. Până în secolul al XI-lea, ghimbirul era deja cunoscut în Anglia. Astăzi, se cultivă în multe zone tropicale şi subtropicale, inclusiv India, Australia, Japonia, Africa de Vest şi Caraibe. În bucătăria occidentală, ghimbirul se adaugă, în mod tradiţional, în preparatele dulci. De pildă, în comuna Jarnac, din Franţa, se produce un tip de lichior cu ghimbir, în timp ce în Marea Britanie se foloseşte la prepararea unui tip vin. În Orientul Mijlociu, ghimbirul se foloseşte ca mirodenie pentru cafea. În India, ghimbirul proaspăt este unul dintre principalele ingrediente ale reţetelor de curry sau cu legume.
Leac în medicina alterntivă
Ghimbirul este compus din: 50% amidon, 9% proteine , 6-8% lipide, puţin peste 2% protează (un tip de enzimă responsabilă cu descompunerea proteinelor în organism), 1-3% uleiuri volatile (de exemplu, gingerol), precum şi vitamina A şi vitamina B3.
În medicina alternativă, planta are ca efect cunoscut reducerea stării de greaţă. Alte studii sugerează că ghimbirul scade nivelul zahărului din sânge şi reduce anumiţi factori de risc pentru bolile de inimă la persoanele cu diabet de tip 2. De altfel, consumul de ghimbir poate ajuta la tratarea indigestiei cronice, având un efect uşor laxativ. Consumul excesiv de ghimbir, mai mult de 4 g zilnic sub orice formă, poate provoca următoarele efecte adverse: durere sau arsuri la stomac, senzaţie de arsură la nivelul gurii etc. Nu în ultimul rând, ghimbirul poate interacţiona cu medicamente anticoagulante.
Chec cu ghimbir şi sos de mere
Ingrediente
300 g făină albă
60 g zahăr brun
2 ouă
120 ml ulei
1 ½ linguriţă praf de copt
½ linguriţă bicarbonat de sodiu
1 praf de sare
½ linguriţă scorţişoară pudră
1 linguriţă ghimbir pudră
1 lingură coajă confiată de portocală
Pentru sosul de mere:
3 mere
100 ml apă
½ linguriţă scoţişoară pudră
40 g zahăr tos
Pentru decor:
1 lingură seminţe de dovleac crude
Pentru sos, speli şi descojeşti merele, apoi înlături cotoarele şi seminţele. Tai merele cubuleţe, le pui într-o cratiţă cu restul ingredientelor şi laşi să fiarbă sub capac 15-20 de minute, până ce merele s-au înmuiat. Dai deoparte la răcorit şi mixezi în blender până obţii un sos gros.
Într-un bol, mixezi ouăle cu zahărul brun până obţii o compoziţie cremoasă. Torni treptat uleiul şi 250 g de sos de mere, amestecând continuu. În alt vas, combini toate ingredientele uscate: făina, praful de copt, bicarbonatul, sarea, scorţişoara, ghimbirul. Încorporezi ingredientele uscate în cele umede şi amesteci până la omogenizare, apoi adaugi coaja confiată de portocală, tăiată bucăţele. Torni compoziţia într-o tavă de chec tapetată. Dai tava la cuptorul preîncălzit şi coci la 180 °C, 40-45 de minute, până trece testul scobitorii. Laşi la răcorit 10 minute înainte de servire. Decorezi cu seminţe de dovleac.
FOTO Shutterstock
