Cum s-ar descrie un chef talentat, care a lucrat în restaurante cu două sau cu trei stele Michelin şi a ajuns să gătească în finala concursului culinar „Top Chef“, ediţia a doua? Răspunsul lui este cea mai bună caracterizare: „Chef Mihai Irimia se străduieşte să găsească tot felul de ingrediente pe care să le pună în valoare aşa cum ştie el mai bine, şi anume prin prisma experienţei pe care a acumulat-o în Belgia“.

Ne-am întâlnit la restaurantul Le Consul din Bucureşti, acolo unde se dedică trup şi suflet preparatelor culinare care trec prin mâinile lui, pentru a le oferi clienţilor gustul fin al reţetelor sale. Cu această ocazie, l-am rugat pe chef Mihai Irimia să ne arate ce înseamnă arta în farfurie. Ne-a făcut rapid o demonstraţie în imensa bucătărie a restaurantului şi a decorat cu multă migală un preparat rafinat, care l-ar cuceri chiar şi pe cel mai mare critic culinar. Văzându-l în acţiune, faţă în faţă cu farfuria, punând pasiune chiar şi în cele mai mici detalii, înţeleg de ce spune că este important ca un bucătar să se identifice cu preparatul.

Start timid în carieră

La 19 ani, Mihai a plecat în Belgia, la tatăl său. Recunoaşte că a mers acolo ca să cunoască altă lume, alţi oameni, altă cultură şi că a fost foarte impresionat. Chiar dacă şi-a descoperit pasiunea pentru arta culinară ceva mai târziu, a avut curajul să îşi încerce norocul într-un domeniu complet nou pentru el până atunci: gastronomia.

Am început să practic meseria asta pentru că, ajungând în Belgia, nu prea ştiam ce vreau să fac. Bucătăria era cea mai la îndemână: să speli vasele undeva. Am început să umblu din restaurant în restaurant. Nu aveam ce să scriu în CV, nu muncisem niciodată. Primul meu job a fost la un fel de restaurant fast-food“, mi-a povestit la începutul discuţiei noastre. După un an şi jumătate, a abandonat proiectul şi a vrut să devină agent comercial. Nu a mers, aşa că s-a întors în bucătărie.

Dor de ţară

Mihai s-a bucurat foarte mult când s-a întors în România şi nu a regretat niciodată această decizie, chiar dacă în Belgia a lucrat şi în restaurante cu două sau cu trei stele Michelin. Tot acolo, a întâlnit oameni minunaţi, precum o familie de români despre care mi-a spus că l-a ajutat foarte mult.

Întoarcerea la realitatea din România a fost extraordinară, pentru că am venit aici cu un bagaj de cunoştinţe net superior, raportat la nivelul culinar din România, şi asta a fost un plus pentru mine. Am plecat în Belgia ca să rămân şi nu cu gândul de a mă întoarce în ţară. Dar, într-un final, dorul de România şi-a spus cuvântul şi m-am întors în 2013, când am participat la «Top Chef»“, a mărturisit Mihai Irimia, aducând în discuţie o altă experienţă care l-a ajutat mult în plan profesional.

Farfuriile goale, cel mai mare compliment

Pentru Mihai, simplitate în bucătărie înseamnă meniul de la restaurantul la care lucrează în prezent: „Noi facem lucruri pe care oamenii le pot reproduce cu uşurinţă acasă. Mizăm pe calitatea produsului şi pe valoarea sa, şi mai puţin pe micile artificii care vin în farfurie să înfrumuseţeze preparatul. La noi lucrurile nu sunt foarte încărcate: o garnitură, vedeta din farfurie şi un sos care să le acompanieze. Mai simplu de atât nu există“. Întrucât îşi adoră meseria şi se implică pe deplin în tot ceea ce înseamnă munca într-o bucătărie a unui restaurant de top, Mihai îmi spune că ţine foarte mult la perfecţiunea preparatului.

Mie, personal, îmi place să gătesc simplu. Mai ales pentru că îmi fac meseria cu plăcere. Dar simplu nu înseamnă imperfect. Mai degrabă gătim simplu şi perfect. De pildă, dacă o friptură trebuie să fie gătită mediu, aşa trebuie să iasă. Carnea şi peştele trebuie să fie proaspete şi bine gătite!“, subliniază chef Mihai Irimia.

Sunt curioasă, aşa că l-am întrebat, ce înseamnă pentru el arta culinară, iar răspunsul nu a fost deloc surprinzător: „Pentru mine, înseamnă plating (aranjarea şi stilul în care sunt dispuse preparatele pe o farfurie – n.n.). Dacă ne referim la munca grea pe care o facem noi în bucătărie, în fiecare zi, şi la orele care par că nu se mai termină, atunci răspunsul ar fi cu totul altul. Poate nu aranjatul în farfurie e artă culinară, ci bucătarul. El e cel care reuşeşte să adune energia şi puterea de a duce la bun sfârşit o operaţiune cum este această muncă în bucătărie“.

Ca orice profesionist, a fost lăudat de multe ori, aşa că am vrut să aflu care a fost cel mai frumos compliment pe care l-a primit. „Nu a fost verbal, ci vizual: farfuria era goală. Este cel mai frumos compliment pe care mi-l poate face cineva care vine şi mănâncă la mine“, a recunoscut cheful.

O meserie care se fură

Discuţia a ajuns în direcţia pasiunii pe care o dedică gastronomiei, iar cheful îmi spune că este esenţial ca un bucătar bun să se identifice cu preparatul pe care îl face. Îmi dau seama că se dedică întru totul, pentru că atunci când se ocupă de aranjarea preparatelor în farfurii pare că se transformă, devine foarte serios. „Bucătăria este o meserie care se fură. Dacă stai 24 de ore din 24 şi te uiţi la bucătari care fac de mâncare, vei vedea că în curând te vei pricepe şi tu. Poate că nu cunoşti tehnici, dar, la nivel de plating, este suficient să te documentezi în acea direcţie: să te uiţi ce fac alţii, să vezi care sunt tendinţele, să vezi cum evoluează toată bucătăria. Apoi uşor, uşor, îţi vin idei. Dar e important să te identifici cu preparatul şi să îţi placă ţie. Dacă faci un lucru care îţi place cu adevărat, vin de la sine şi energia, şi puterea, şi ideile, absolut tot!“.

Reţetă de chef

Vrei o reţetă de desert? Recomand prăjitura Albă-ca-Zăpada reinterpretată. Ingredientele de care ai nevoie sunt următoarele: 200 g ciocolată albă, 200 g frişcă lichidă, 50 ml suc de lămâie, 2 g coajă rasă de lămâie, 1 pachet foitaj decongelat, 10-15 g zahăr pudră. Foitajul se taie la dimensiunea dorită şi se coace într-o tavă, 15 minute, la 170 °C. Se scoate din cuptor şi se lasă să se răcească. Între timp, se topeşte ciocolata, iar separat se fierbe frişca şi se adaugă peste ciocolata topită. Se amestecă până la omogenizare, se toarnă sucul de lămâie proaspăt stors şi se pune coaja rasă. Crema obţinută se lasă la frigider 2-3 ore, apoi se montează prăjitura în straturi. Se aşază foitajul, se pune un strat de cremă, se nivelează, apoi încă o foaie, cremă şi ultimul strat, care trebuie să fie foitaj. La final, se pudrează cu zahăr.

Text: Florentina Ionescu

Foto: Sorin Stana

Citeşte şi: Chef Tufiş: „Fac pâinea cu dragoste şi o servesc cu voie bună şi cu zâmbete“

Chef Johnny Şuşală: „Îmi place să gătesc simplu şi gustos“

Loading...
Evaluează articolul