Semnificaţia oului de Paşte

Dintre multele legende creştine existente despre înroşitul ouălor, una relatează că Maica Domnului, venită să-şi jelească Fiul răstignit, ar fi pus un coş cu ouă lângă cruce, ele înroşindu-se de la sângele Lui. O alta spune că ouăle de Paşte simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-a deschis odată cu Învierea Sa, acesta fiind şi motivul pentru care, atunci când ciocnesc ouăle roşii, creştinii spun „Hristos a Înviat!“ şi răspund cu „Adevărat a Înviat“. În plus, în unele zone ale ţării există credinţa că cei care ciocnesc ouă de Paşte se vor întâlni şi pe lumea cealaltă sau că ele au puteri miraculoase, vindecând boli şi protejând de rele atât oamenii, cât şi animalele. Pentru fetele nemăritate, cojile vopsite sunt aducătoare de noroc şi facilitează găsirea alesului.

Câte bordeie, atâtea obiceie

Această datină nu lasă neacoperită vreo zonă a României, astfel că, în Muntenia şi Oltenia, motivele cu care sunt desenate ouăle se bazează pe simboluri din natură şi au mai puţine culori. În Moldova, în schimb, înspre nord, motivele tradiţionale şi culorile folosite sunt mai elaborate. Renumite şi de o frumuseţe incontestabilă rămân totuşi ouăle decorate de măicuţele de la Mănăstirea Suceviţa, cu mărgeluţe colorate. Transilvania, Banat şi Ţara Bârsei folosesc modele şi culori diverse, realizând cu fineţe desenele şi compoziţiile ornamentale.

Arta încondeierii ouălor

Deşi, odinioară, existau mai multe tehnici de încondeiere a ouălor, astăzi se mai foloseşte doar cea a „scrierii“ cu ceară, ce implică un condei. Acesta este realizat dintr-un beţişor plat, la capătul căruia se fixează un vârf ascuţit din tablă de aramă, care se cufundă, pe rând, în culorile alese. Pentru „împistrire“, cum mai este numită în zona Bran această tehnică, ouăle se golesc de conţinut, prin suflare, după ce au fost găurite la ambele capete. La sfârşit, acestea se acoperă cu ceară. În Bucovina, ouăle încondeiate poartă numele de „ouă scrise“ sau merişoare. În Vrancea şi Putna-Sucevei, ouăle sunt decorate cu vopsele în relief, în zona Neamţului se fac şi din lemn, iar în Corund-Harghita, din lut.

Desene cu specific folcloric

Motivele tradiţionale regăsite pe ouăle de Paşte diferă de la regiune la regiune, dar unele rămân constante: albina, mielul, spicul de grâu. Crucea, simbolul creştinătăţii, este redată printr-o cruce cu alte cruciuliţe, la capete, iar steaua, un alt motiv des întâlnit, este desenată pe ouă, mai ales în Bucovina. Linia dreaptă verticală semnifică viaţa; linia dreaptă orizontală, moartea; linia dublă dreaptă, eternitatea; linia cu dreptunghiuri, cunoaşterea; linia şerpuită, apa, purificarea; spirala,

timpul, eternitatea; spirala dublă, legătura dintre viaţă şi moarte.

Culorile folosite şi ce înseamnă ele

Ca să-şi spună frumoasa poveste, meşterii folosesc culori precum galben şi roşu, cele două simbolizând soarele la răsărit şi la apus. Sunt alese doar ouă de raţă, gâscă şi, foarte rar, ouă de găină, deoarece au coaja mai aspră şi conduc greşit chişiţa (condeiul). Ouăle de Paşte sunt adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare, numită şi „miercurea Păresimilor“, iar vopsitul lor se face în joia Paştelui, pentru că oul vopsit îl simbolizează pe Mântuitorul Iisus, care părăseşte mormântul şi se întoarce la viaţă, precum puiul de găină ieşit din găoace. Culorile folosite nu sunt alese întâmplător: roşul simbolizează sângele, soarele, focul, dragostea şi bucuria; galbenul simbolizează lumina, tinereţea şi recolta; verdele arată natura, prospeţimea, rodul pământului; albastrul este folosit pentru cer şi sănătate; violetul semnifică răbdarea şi credinţa în dreptate.

text: Maria Belu