Sushi: de la formă de conservare a peştelui la fel de mâncare de sine stătător
Oricine a intrat într-un restaurant japonez din România şi a comandat sushi a simţit pe propriul buzunar cât de preţuit şi piperat este acest fel de mâncare. Percepţia generală este că sushi este un preparat de lux. Cu toate acestea, sushi a fost pe vremuri o mâncare populară destinată oamenilor de la baza piramidei sociale şi, în ciuda ritualului gastronomic complex din zilele de astăzi, era servit în boluri de bambus sau pe o frunză de brusture la colţul străzii.
Istoria acestui fel de mâncare compus în principal din peşte şi orez aromatizat cu oţet este una foarte interesantă, cu atât mai mult cu cât a fost folosit cu succes, vreme îndelungată, pentru a hrăni străzile aglomerate din Tokyo. Pentru prima oară, reţeta este menţionată în secolul II d.Hr., dar nu în Japonia, ci în Asia sud-estică (undeva, prin zona fluviului Mekong). Şi nu ca un fel de mâncare, ci ca o modalitate de conservare a peştelui şi a cărnii. Reţeta era simplă: peste peşte sau bucăţi de carne se punea un strat de orez. Totul era lăsat la fermentat vreme de câteva luni, după care orezul era aruncat, iar carnea consumată.
