Tăierea porcului la 20 decembrie, zi în care creştinii ortodocşi îl celebrează pe Sfântul Ignatie Teofanul, este o datină pur românească în spatele căreia stă o legendă. Se spune că un bărbat, pe nume Ignat, vrând să taie porcul, din greşeală şi-a lovit tatăl cu securea în cap. Bătrânul a fost îngropat, iar fiul, răvăşit de durere, a plecat în lume şi, căindu-se, a primit mila lui Dumnezeu şi a Sfântului Petru. Povestea, deşi încălcită, vorbeşte în termeni creştini despre păcat şi recunoaşterea lui.

Obiceiuri româneşti

Odinioară, de Ignat, creştinii se ocupau numai cu tăiatul porcului, altă muncă fiind interzisă. Cei miloşi nu erau lăsaţi să participe la ritual, deoarece se credea că porcul va muri greu, iar carnea n-ar mai fi bună. În satele din Oltenia, porcul era stropit cu agheasmă şi aşezat cu capul spre Răsărit, iar cel care-l tăia îi făcea cu cuţitul semnul crucii la ceafă înainte de a-l înjunghia. În Moldova, porcul era stropit cu agheasmă chiar de preotul satului care primea după scarificarea animalului o bucată de carne.

Ignat

În Maramureşul istoric, obiceiul tăierii porcului se păstrează din moşi strămoşi ca nicăieri altundeva în România. "Ignat, Ignat, porc umflat", spun moroşenii când taie godacul, în dimineaţa geroasă a zilei de 20 decembrie. Şi, parcă şi bucatele sunt mai gustoase când sarmalele, cârnaţii şi caltaboşii se prepară după reţete păstrate cu sfinţenie din generaţie în generaţie de gospodari.

„Tăcerea porcilor”

Tot din bătrâni se crede că în ziua în care urmează să fie tăiat porcul amuţeşte. Se retrage în adăpostul lui şi nu-l mai poţi scoate de-acolo, acest timp numindu-se "tăcerea porcilor". Se spune că noaptea porcul a visat cuţitul şi că stăpânul lui urmează să-l taie ori că s-a visat cu gâtul împodobit cu mărgele roşii.

Text: Maria Belu/ Foto: Mihai Ciobanu

Loading...