Sărbători şi credinţe populare

Începutul de an are semnificaţii adânci pentru creştinii ortodocşi. La sfârşitul lunii ianuarie, pe 30, sunt prăznuiţi Sfinţii Trei Ierarhi, iar la 2 februarie este Întâmpinarea Domnului. Fiecare sărbătoare religioasă ortodocsă este legată ancestral de datinile şi credinţele poporului nostru.

Sfinţii Trei Ierarhi

La 30 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte pe Sfinţii Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur sau Ioan Hrisostom şi Sfântul Grigorie de la Nazianz sau Teologul. Cei trei Sfinţi Părinţi au fost luminători ai creştinătăţii, mari dascăli ai lumii care au lăsat în urma lor scrieri importante, care au îmbogăţit sfintele slujbe. Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur au alcătuit Liturghiile ritului bizantin - acestora alăturându-li -se Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, atribuită Sfântului Grigorie Dialogul -, precum şi alte învăţături importante. Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul ­ este autorul mai multor lucrări însemnate, însă vestite sunt cele cinci cuvântări teologice, în care lămureşte taina adâncă a Sfintei Treimi.

Sfinţii au trăit la sfârşitul secolului al IV-lea, la puţin timp după încetarea prigonnirii creştinilor. Sărbătoarea a fost inclusă în calendarul creştin ortodox pentru a se pune punct disputei existente: care este cel mai mare teolog dintre cei trei arhierei? În timpul anului bisericesc, cei Trei Sfinţi Părinţi au mai multe zile de prăznuire: Ioan Gură de Aur este pomenit şi la 13 noiembrie apoi la 27 ianuarie, când sfintele sale moaşte au fost duse în cetatea Constantinopolului, în timp ce Grigorie (Teologul) este prăznuit la 25 ianuarie, iar Vasile cel Mare,  la 1 ianuarie.

În cinstea Sfinţilor Părinţi ai bisericii, la 30 ianuarie sunt interzise toate activităţile şi se dau pomeni pentru cei care au murit neîmpărtăşiţi. Se împart colivă, fructe şi dulciuri, toate fiind însoţite de lumânări aprinse.

Întâmpinarea Domnului sau Stretenia

În 2 februarie este sărbătorită, în calendarul ortodox, Întâmpinarea Domnului sau Stretenia. În această zi, conform credinţei creştine, pruncul Iisus a fost dus de Maica Domnului în Templu. Evenimentul se sărbătoreşte la 40 de zile de la Naşterea Domnului şi este una dintre cele mai vechi sărbători religioase creştine. Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, după Legea lui Moise, potri­vit căreia orice întâi născut, de parte bărbătească, trebuia să fie închinat Domnului şi să se dea jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, pentru purificarea mamei. Fecioara Maria, deşi nu avea nevoie de purificare, s-a supus cu smerenie Legii timpului. Fiul lui Dumnezeu a fost purtat în braţe de Fecioara Maria, care I L-a încredinţat dreptului Simeon, mare cărturar al Legii Vechi, care I S-a închinat cu smerenie.

În popor, Stretenia este o divinitate de temut pentru puterea ei de a modifica vremea. Nu degeaba se crede că în această zi se întâlneşte vara cu iarna şi, începând de acum, ziua devine din ce în ce mai lungă. Se mai crede că, dacă până acum iarna a fost grea, Stretenia o va domoli aducând caldura sau dacă, dimpotrivă,  a fost  vreme frumoasă, va întoarce iarna şi frigul. 

În tradiţia populară acestei sărbători i-au mai fost adăugate câteva elemente. Se spune că Stretenia, o divinitate populară respectată cu sfinţenie, avea odinioară şi alte semnificaţii: în aceasta zi se întâlneşte iarna cu vara şi se iau la luptă. Vara încearcă să alunge iarna cât mai repede pentru a fi singura stăpână, dar iarna nu se dă bătută aşa de uşor. Planurile lor sunt puse la încercare de Stretenie, care are obiceiul de a schimba vremea. Dacă în această zi nu este zăpadă, atunci neapărat a doua zi va începe să ningă şi să se aştearnă omătul. Dacă este ger de crapă pietrele, de a doua zi frigul se va mai domoli. O vorbă din popor spune că de acum înainte "se strâmbă pârtiile", adică zăpada începe să se topească.

Şi tot la 2 februarie este sărbătorit cel mai puternic dintre Martinii de Iarnă, „Martinul cel Mare“. Acesta este atât de puternic, încât nici măcar nu i se spune pe nume. În popor există credinţa că în această zi iese pentru prima dată ursul din bârlog. Dacă nu este soare şi ursul nu îşi vede umbra, se întoarce înapoi, fiind semn că primăvara este încă departe. Dacă, dimpotrivă, îşi vede umbra, părăseşte culcuşul şi începe să caute mâncare. Creştinii ţin această sărbătoare nefăcând nimic prin casă şi prin ogradă, pentru că în felul acesta Martinul cel Mare le apară animalele de fiare.

Text: Maria Belu

Foto: Shutterstock, arhiva Adevărul