Cu vioara pe umăr, pe marile scene ale lumii: Marian Cleante

Zeci de spectacole susţinute pe marile scene ale lumii, colaborări cu nume de rang internaţional, la care alţi artişti români doar visează, mii de petreceri însufleţite de Marian şi al său taraf. Cam aşa s-ar traduce pe scurt povestea unui tânăr talentat, care a dorit să ducă numele tatălui său mai departe „cu dragoste şi respect, pentru că aceste lucruri contează cel mai mult“.

Pentru iubitorii de muzică de calitate, dar şi pentru publicul neiniţiat, taraful Cleante vine să prezinte această frumoasă lume, dintr-o perspectivă nouă, caldă şi uşor digerabilă, menită să păstreze vie legenda folclorului de demult. Astfel, Marian Cleante, alături de tineri talentaţi, reuşeşte cu arcuşul său să facă magie.

Mâncarea preferată

Ne-am întâlnit cu Marian cu speranţa de a afla mai multe şi, aşa cum ne aşteptam, am dat de un om frumos, echilibrat şi cu o veselie interioară sinceră, ca de copil. Mai întâi am vrut să aflăm cum stau lucrurile în bucătărie, ce-i place să mânânce şi dacă este la fel de iscusit pe acest tărâm, ca şi pe cel al muzicii.

Marian răspunde cu veselie că mâncarea sa preferată este “salata de beuf, fără mazăre, căci aşa o făcea mama mea. La noi acasă găteşte Diana. Ea este maestra din bucătărie, iar eu o ajut de fiecare dată. Îi pregătesc toate ingredientele, le tai mărunt, dar nu foarte, fix aşa cum trebuie la o salată de beuf, să simţi ce mănânci!“ Cât despre încercările lui culinare spune că „am gătit la un moment dat nişte cartofi prăjiţi, numai că, vă daţi seama, au ieşit mai mult prăjiţi decât cartofi”, râde!

„La ce mă pricep cu adevărat sunt platourile. De fiecare dată când suntem în turneu, obişnuiesc să pregătesc băieţilor din trupă platouri cu multe bunătăţi. Dar asta doar dacă am ce-mi trebuie, gata gătit. Şi pot spune că omleta chiar îmi iese gustoasă. Îi pun şi verdeaţă, ca să capete aromă“, povesteşte Marian. Ne mai spune că pentru el „curăţenia este cea mai importantă! Îmi place ca totul în jurul meu să strălucească şi să fie ordonat. Tocmai de aceea, chiar dacă nu gătesc cu Diana, în adevăratul sens al cuvântului, spăl de fiecare dată vasele, la sfârşitul mesei. Şi încă un lucru: nu le las la scurs, ci le şterg , pentru că aşa făcea şi bunica“.

Muzică şi familie

Îl rugăm pe Marian să ne povestească un pic şi despre copilăria lui şi cum a ajuns să facă muzică. Spune că prima dată când a ieşit din ţară avea doar 15 ani şi că cea care l-a luat pe paşaport a fost Romica Puceanu.

„Atunci am văzut prima dată Israelul. Voiam să mă implic, să nu stau degeaba, aşa că în turnee, eu căram bagajele peste tot. Şi experienţa cu oamenii a început, de fapt, pe când aveam 6 ani. Pentru că eram fiul lui Cleante şi mă lua peste tot, puteam asista la discuţii şi vedeam cum vorbesc şi ce fac cei mari. Eu nu stăteam cu copiii, îmi plăcea să stau cu părinţii lor, prietenii tatălui meu!“, mai spune el. Cât despre Romica Puceanu, Marian vorbeşte cu o mare admiraţie : “Era un om simplu, o femeie modestă, care nu-şi dorea decât strictul necesar. Şi acum că mă gândesc… avea ceva care te făcea să te opreşti şi să o asculţi!“, îşi aminteşte Marian.

Marian are doi copii frumoşi, „mândria lui“: George, de 22 de ani, alături de care cântă în spectacole, şi Ştefania, de 20 de ani, care „a făcut liceul de muzică, dar care între timp a realizat că pasiunea pentru scris este mai mare decât cea pentru muzică. Eu o susţin, indiferent de ce ar vrea ea să facă!” Ne povesteşte că în 1992, a fost nevoit să plece din ţară pentru un an, fix în momentul în care Ştefania se năştea, astfel că „la întoarcere, fata îmi spunea nenea. Atunci am realizat că nu pot face asta, că nu vreau ca cei mici să mă vadă ca pe un străin“.

Proiecte…

… „Sunt multe în plan, dar şi în desfăşurare. Alături de Diana, am o contribuţie mai mică, pentru că ea şi George abordează în deosebi coveruri. Proiectul ăsta poartă numele de Diana Matei şi orchestra. Apoi avem un CD cu Diana Matei şi taraful Cleante, de old style fusion, unde îmbinăm, mai bine spus, ritmuri de muzică uşoară, lăutărească, populară şi Jazz Manush (jazz ţigănesc). Taraful are şi un alt proiect separat, în care compunem piese şi cu alţi solişti, cântăm piese din folclor sau lăutăreşti“.

Şi ca să nu înţelegem greşit ceva din cele spuse mai devreme, Marian completează, la fel de natural ca şi până atunci: „Când spun folclor, mă refer la folclorul de Bucureşti. Acela în care melodii precum Uite aşa aş vrea să mor... cântate de maestrul Gică Petrescu, nu au cum să moară vreodată, vor dăinui mereu. Asta facem noi! Readucem la viaţă această muzică uitată, pentru că putem. Avem şcoli şi putem cânta şi reproduce orice, aşa e normal!“

O vedetă găteşte

Ne apropiem şi de momentul în care intrăm în bucătărie şi-l punem pe Marian la treabă, cu şorţ cu tot. Nu vrem să-l stresem prea tare, aşa că decidem, noi şi cheful Cristi, că un humus din fasole albă va fi preparatul câştigător. Avem nevoie de 1 kg de fasole albă (fiartă în prealabil), 150 g de pastă de susan, 200 ml de suc de lămâie, 100 ml de ulei de măsline, 3 căţei de usturoi, sare şi piper. Amestecăm toate ingredientele şi le pasăm cu ajutorul unui blender. Şi gata! Humusul delicios aşteaptă să fie degustat.

„Am tot ce vreau, sunt fericit şi echilibrat. Mi-aş fi dorit doar să vadă şi tata ce am realizat. Eu consider că am făcut o potecă cu numele Cleante şi, de acum încolo, George va trebui să o transforme într-un bulevard. Cea care-mi dă forţă este Diana, pentru că este extrem de ambiţioasă şi vrea să ne apropiem cât mai mult de un lucru bine făcut. Şi spun bine făcut, în măsura în care nu ştiu dacă există perfecţiune…“

Mulţumim pentru ospitalitate restaurantului din cadrul Militari Residence BALLROOM, din Bucureşti, Str. Rezervelor nr. 66-70

text: Monica Georgescu Foto: Sorin Stana