Gigel Ciutacu: «Reuşita mea o măsor în farfuriile goale»

Text: Maria Belu

Foto: Sorin Stana

Maestrul în arta culinară Gigel Ciutacu face parte dintre bucătarii care au învăţat meserie la şcoala veche. L-am întâlnit la restaurantul Rossetya, din centrul Bucureştiului, unde este bucătar şef de aproape doi ani.

Când şi cum a început relaţia ta cu bucătăria?

În anul 1980, la Sinaia. Am avut şansa să fiu ucenicul lui Ion Moacă. Aveam 16 ani când am început. Făceam de toate în restaurant: spălam pe jos, curăţam cartofi sau spălam vase. Numai aşa înveţi meseria asta, pornind de jos! Părinţii voiau să mă fac zugrav, dar nu mi-a plăcut, aşa că m-am dus, fără să ştie părinţii, împreună cu un văr şi m-am înscris la OJT Sinaia. Aşa am început, iar în 1982 mi-am susţinut examenul de bucătar cu maestrul Radu Niculescu.

Ai urmat şi alte şcoli de gastronomie în afară de cea din România? Unde şi, mai ales, de unde pasiunea pentru arta culinară?

În 1994, când am plecat în Liban, mi s-a deschis orizontul vizavi de bucătărie. Am lucrat într-un restaurant cu specific franţuzesc din Liban. Aici m-am specializat în bucătărie franceză, italiană şi, bineînţeles, libaneză. La întoarcere, după ce am trecut prin multe experienţe, mi-am susţinut examenul de maestru în arta culinară. În prezent sunt bucătarul şef al Restaurantului Rossetya, din Bucureşti. Cea mai mare reuşită o măsor în farfuriile goale şi în mulţumirile clienţilor. Meniul creat aici, împreună cu prietenul meu Cristian Grigore, managerul unităţii, cuprinde gastronomie românească din secolul al XIX-lea, dar şi bucătărie internaţională.

Ce-ţi place cel mai mult să găteşti? Care este bucătăria preferată? Gătesc cu plăcere orice.

De-a lungul timpului, am oficiat dineuri pentru ambasadele cu bucătărie orientală, dar recunosc că există întotdeauna o notă în plus atunci când mă inspir din bucătăria franceză, mama tuturor bucătăriilor. Sunt un admirator al lui Paul Bocuse (unul dintre cei mai cunoscuţi chefi francezi n.r.).

Care a fost primul fel de mâncare pe care l-ai preparat singur şi pentru cine?

Ce mult e de atunci!! Când mi-am susţinut examenul de bucătar în faţa maestrului Niculescu. Am preparat o salată de crudităţi cu sos cocteil, Boeuf Braise a la Flamande (vrăbioară de vacă cu sos de bere) şi lapte de pasăre. Din câte ai observat, are cine să ducă această meserie mai departe? Există tineri pasionaţi de arta culinară? Din punctul meu de vedere, exigenţele bucătăriei de astăzi sunt diferite faţă de ceea ce am învăţat în tinereţe. Sunt puţini bucătari care au şansa să înveţe bucătăria începând cu... începutul. Există bucătari tineri pasionaţi de această frumoasă meserie... dacă vor avea şansa să fie susţinuţi vor ajunge mari bucătari.

Ai un fel de mâcare preferat, care este şi ce ingrediente şi condimente foloseşti des?

Nu, nu am un fel de mâncare preferat... mă interesează satisfacţia celor care mănâncă ceea ce gătesc eu şi îmi doresc, de fiecare dată, ca farfuriile să fie goale. Gătesc dintotdeauna, dar mâncare mai bună ca cea pregătită de mama mea nu există... felul în care găteşte mama mea este inconfundabil...

Ce comandă cel mai des clienţii care-ţi vin în restaurant?

Pot spune că sunt două preparate care sunt foarte solicitate: pulpa de raţă la cuptor (după reţeta franceză Confie du Canard) şi muşchiuleţ de berbecuţ cu cimbrişor.

Proiecte de viitor?

Dezvoltăm activitatea restaurantului prin mai multe proiecte. Mic dejun în zona corporate, am deschis un magazin nou cu mâncare pentru acasă şi, în scurt timp, vom lansa un salon de evenimente private. De asemenea, colaborez în diferite proiecte de consultanţă şi formare profesională în domeniu.