Reţeta de suflet. De la „crudivorism” la „raw vegan”
Cine îşi imaginează că dieta vegană fără foc (raw vegan) este o invenţie – şi o cucerire - a timpului pe care îl trăim, se înşeală amarnic. Ea nu este decât o altă faţă a "crudivorismului", a cărui definiţie a fost dată în urmă cu aproape un secol de Duca Enrico Alliata di Salaparuta, un bine-aşezat nobil sicilian (cu relaţii la toate marile Curţi ale Europei), care făcuse o pasiune pentru ştiinţa alimentaţiei şi alimentaţia ştiinţifică. El era, între altele, proprietarul podgoriei Casteldaccia, unde se produce superbul vin Corvo al Siciliei, şi al uneia dintre cele mai cunoscute "cantine" (crame) din Marsala sudului sicilian: "Florio". În paranteză fie spus, crama păstrează şi azi un butoi cu semnătura lui Garibaldi (pe care mi-am odihnit şi eu mâna într-o primăvară siciliană), iar legenda zice că, la 11 mai 1860, Cei O Mie, debarcând la Marsala, n-au pornit mai departe înainte de a bea din vinul întăritor şi de a-şi face serioase provizii.
