Reţeta zilei de vineri. Dulceaţă din plante de leac (pentru Drăgaică sau Sânziene)
Nu sunt mulţi cei care ştiu că primul „tratat de sulceţuri” a fost scris de Nostradamus. Nostradamus - profetul, Nostradamus - alchimistul, Nostradamus - expertul în poţiuni otrăvitoare ca şi în leacuri pentru toate bolile. Nostradamus - cel care cunoştea virtuţile tuturor plantelor de pe Pământ.
De ce nu s-au făcut dulceţuri în Europa până în veacul al XVI-lea? Pentru că tehnologia lor nu s-a cunoscut până la descoperirea Americii de către Columb. Exploratorii ce i-au urmat au aflat secretul de la „indienii” Americii şi le-au adus, o dată cu tehnologia de a obţine... zahărul, ingredient indispensabil în dulceţuri. E de înţeles, oarecum, de ce un alchimist şi un farmacist cu renumele lui Nostradamus se va afla preocupat de pregătirea acestor elixiruri dulci şi le va aşeza reţetele într-o carte sui generis, „Tratatul de dulceţuri, otrăvuri şi parfumuri”.
Dulceţurile vor cuceri curând Europa, şi pe aceea nobiliară, şi pe cea a oamenilor simpli. Iar vracii şi vrăciţele care cunoşteau tainele plantelor medicinale vor apela la această tehnologie pentru a prezerva virtuţile lor. Nu e de mirare că va pătrunde până şi în satele noastre obiceiul de a pregăti dulceţuri de leac - altele decât cele de măceşe sau nuci verzi, şi ele cu virtuţi aparte. Putem menţiona aici dulceaţa de muguri de brad, atât de obişnuită! Dar sunt şi altele, care folosesc plantele ierboase vindecătoare. Fiind Sânzienele acum, să nu uităm nici rolul lor magic!
