Din traditia ouălor pascale

Închistritul şi vopsitul ouălor de Paşte reprezintă un obicei străvechi în tradiţia românească. Pe care l-am redescoperit la Muzeul Satului, din Bucureşti, în zilele premergătoare  Sărbătorii Pascale.

Legenda spune că, atunci când Iisus a fost răstignit pe Cruce, din rănile Lui s-a prelins sânge peste ouăle care-I fuseseră aduse la picioare de Fecioara Maria. Pentru că oul roşu este purtătorul unor semnificaţii ancestrale în credinţa românească, creştinii au „scris“ pe el modele de o rară frumuseţe.

O zi la muzeu

Mai multe taine despre arta încondeierii ouălor am aflat de la meşteriţa Marioara Niţu (foto), din Sărăţeni, Ialomiţa.  Am întâlnit-o în zilele de dinaintea Paştelui Ortodox la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, din  Bucureşti. Înconjurată  de copii, Marioara ne-a spus câte ceva despre ştiinţa de a „scrie“ pe ouă, aşa cum zic bucovinenii. „Am învăţat să încondeiez ouă în urmă cu 30 de ani de la meşterii care veneau aici,  la muzeu. Pictez modele tradiţionale, cum ar fi scara pisicii, cârligul ciobanilor sau drumul robilor. Eu le-am personalizat pictând pe o parte şi câte o iconiţă: Sfânta Fecioară,  Bunavestire sau Cei  Trei Arhangheli“, povesteşte meşteriţa. Aflăm de la ea că micuţii pe care-i are la curs se descurcă de minune cu „chişiţa“ (ustensila cu care se încondeiază ouă, care cu vârful mai subţire, care mai gros – n.n.). Acum reuşesc să traseze linii. „Să veniţi la muzeu peste câteva luni, când copiii ajung să facă un model“, încheie  Marioara.

Legenda desenelor

Povestea modelelor pascale am aflat-o cu ceva timp în urmă de la Buna, din Frumosu, Suceava. „Se spune că în zona Obcinelor Bucovinei a fost o mănăstire a lui Alexandru cel Bun.  Povesteau bătrânii că cei care au construit-o fugeau, iar fugarii se orientau după stele.  Iar steluţele astea pe care le «scriam» pe ouă le numeam drumul robilor. Cârligul ciobanului era cârja cu care el mergea la oi. Mai desenam şi încreţeala de pe cămeşile naţionale,  Crucea Paştelui sau spice de grâu», ne-a destăinuit Buna.

Text: Maria Belu; Foto: Sorin Stana