Miere şi poveşti la Târgul de la Câmpina

Ingrediente: Peste 20 de producători de miere din ţară şi-au dat întâlnire la începutul lunii februarie la Târgul Mierii găzduit de Casa Tineretului din Câmpina. Nici noi nu l-am putut rata.

Mod de preparare:Am ajuns la târg cu puţin înainte de ora 9.00, pe un frig de crăpau pietrele. Mă şi gândeam că nu vor veni prea mulţi vizita tori. Şi totuşi, lucruri le s-au petrecut exact pe dos.

Producătorii au venit din toată ţara şi au adus cu ei mierea pe care o ştim cu toţii, dar şi delicioase sortimente mai rare, cum ar fi mierea de rudbeckia, de brusture, de valeriană, de cimbrişor şi de sânziană. Vizitând standurile şi stând de vorbă cu producătorii, am aflat lucruri foarte interesante, dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult au fost poveştile oamenilor cu care am stat de vorbă.

Din multele produse expuse care mi-au atras atenţia, unul mi s-a părut mai special: o băutură aromatizată din miere şi vin. Producătoarea Alina Mateş, din Blaj, judeţul Alba, mi-a răspuns cu căldură şi zâmbind tot timpul.

„Este un produs nou, care încă nu a ajuns pe piaţă. Este făcut din vin alb amestecat cu miere, propolis şi polen. Este o băutură dulce, cu o aromă unică.” Povesteşte că este pasionată de gă tit, că a scris chiar o cărticică cu reţete de prăjituri cu miere. Îmi promite că vom ţine legătura şi o să-mi trimită câteva dintre reţete pentru cititoarele noastre.

Ajung la un stand unde, în spatele borcanelor, o femeie tânără, cu ochi blânzi, îmi zâmbeşte şi mă pofteşte să gust din produsele ei. Se numeşte Ania Tartler. Este din localitatea Schneider, judeţul Sibiu, şi-mi povesteşte că produce mierea de 10 ani.

„Am făcut lucrul acesta mai întâi în Germania, iar din 2003 în România. Toate produsele sunt ecologice şi bu ne la gust, dar v-aş recomanda mierea de rapiţă, care conţine un ulei special, este cremoasă şi place foarte mult copiilor.” O întreb dacă face de serturi cu miere şi ce sortimente folo seşte. Îi place să facă baclava şi pune orice tip de miere, mai puţin pe cea neagră, care este mai scumpă.

Mă îndrept către cel mai mare stand de la târg. Acolo o cunosc pe Olga Stoianov, din Diniaş, de lângă Timişoara. Este o fire veselă şi foarte amabilă. Îmi povesteşte că mierea este o afacere de familie. Acum au 180 de stupi. Câştigă destul de bine, şi-a construit o casă frumoasă şi şi-a cumpărat o maşină. Are răspuns la orice în trebare legată de miere şi produsele pe care le are la vânzare. Îmi spune că „mierea neagră este scumpă de oarece este mai rară şi singura care nu se face din polen, ci din mana mugurilor, fiind recomandată persoanelor alergice la polen”. Are şi un slogan: „Să aveţi încredere în albine şi în produsele lor!”.

Petre Octavian Moldovan este din comuna Sânpetru, de lângă Braşov. De profesie inginer constructor, se ocupă de stupărit de 25 de ani. Îmi recomandă două produse de care n-am auzit, mierea de zmeur şi cea de valeriană. Valeriana se găseşte la poalele muntelui Negoiu. Îşi duce stupii acolo de la jumătatea lunii iulie până pe 15 august. Cumpăr un borcan cu miere de valeriană, îi mulţumesc frumos şi plec mai de parte.

Ajung la un stand şi văd „Miere de rudbeckia”. Asta ce-o mai fi? Îmi răspunde Corina Bolovan, din Cârţişoara, Sibiu. „Rudbeckia este o plantă echivalentă cu echinacea. Are un gust aparte şi întăreşte sistemul imunitar.” Mă îndeamnă să gust şi îmi mai recomandă afine le roşii cu miere de salcâm. Aş fi stat mai mult de vorbă, dar în jur sunt foarte mulţi cumpărători dornici să afle detalii despre produsele expu se. Este din ce în ce mai frig şi începe să bată vântul şi să fulguiască. Vizitatorii încep să se îndrepte spre casă, iar copii aleargă să-şi facă poze cu albinuţa Nina, mascota târgu lui. După o zi interesantă petrecu tă la târg, plec spre casă mulţumită că am cunoscut oameni minunaţi şi am aflat „poveştile“ mierii.

Text şi foto: Mariana Robescu