Povestea salatei de boeuf
Regina neîncoronată a meselor festive, împodobită cu sferturi de ou şi bucăţi de gogoşar murat, este salata de boeuf.
În ciuda denumirii, această salată nu este un import franţuzesc. Sau, cel puţin, nu este unul direct. Inventatorul ei pare să fi fost bucătarul belgian Lucien Olivier, care, prin anii 1860, era mare chef peste bucătăria hotelului Hermitage, locul unde se strângea lumea bună a Moscovei.
Reţeta lui Olivier, un secret bine păzit
Se pare că salata concepută de el şi devenită emblema gastronomică a hotelului moscovit diferă pe ici-pe colo, prin părţile neesenţiale, de salata de boeuf aşa cum o ştim noi. Bucătarul belgian a păzit cu polonicul şi tocătorul celebra reţetă astfel că astăzi nu ştim decât că ea conţinea limbă de viţel, fazan, caviar, salată, crustacee (crabi, de regulă), capere şi raţă afumată, pe lângă multe altele. Ca dressing, bucătarul folosea un tip de maioneză din oţet, muştar şi un tip de ulei provensal, însă reţeta nu e cunoscută nici azi.
Unul dintre ajutoarele sale, bucătarul Ivan Ivanov, a încercat să fure reţeta şi, profitând de faptul că şeful său a părăsit laboratorul unde obişnuia să pregătească în singurătate condimentele salatei, s-a strecurat înăuntru, notându-şi o parte din ingredientele recunoscute. De frică, dar şi dorinţa de a-şi exploata recentele informaţii, Ivanov şi-a dat demisia de la Hermitage şi s-a angajat la concurenţă, la Hotel Moskva, unde a pus pe meniu o dubioasă salată Stolicinaia. Oricum, clienţii nu aveau cum face comparaţia pentru că nu şi-ar fi permis să frecventeze şi Hermitage. Lucien Olivier a murit în 1883, la 45 de ani, fără a dezvălui ce conţinea fabuloasa reţetă. Tocmai de aceea, salata sa a început să cunoască nenumărate versiuni, una dintre ele fiind numită chiar salată rusească sau versiunea sa mai sărăcăcioasă, făcută din legume, ouă şi maioneză, salata moscovită.
